Ce ploi să cadă peste noi
Ca să ne spele de păcat
Suntem deja, două nevoi,
Şi de iubire am uitat
Ori poate, vântul nefârtat
A dus al sâmburelui soi,
Într-un ținut îndepărtat
Și-a smuls al dragostei altoi!
Sau cine știe, noaptea,-n toi
Peste iubire ne-am culcat,
Strivită sub cearșafuri moi,
Plăpândă, ea s-a sufocat...
Să fim în veci, un singur tot -
Eu frunză, tu păianjen(e),
Din orizont în orizont,
Țesându-mi sfere,-n simbiot,
Din margine în margine,
Regină, pe Cartagine!
Adaugă un comentariu
Prea adolescentină.
da Coza
O transcedere cu mici imperfecțiuni, de altfel sesizate. :)
Am citit cu drag,
a). ruperi de ritm iambic: prinşi, Peste;
b). asonanţe de rimă la a doua terţină: orizont; păianjene; (poate nu se vrea rimă, acolo, dar sună rău);
c). /Eu frunză, tu păianjene/ (idem); corect: păianjen, păianjeni, paingăn, paingăni şi câteva regionalisme, dar fără e final;
J' Arrive!
Mereu trec peste micile imperfecțiuni ale versurilor, deoarece încântă ceea ce spune ea. Oricum, nu sunt de neiertat și se mai pot drege:
Ex: Să fim mereu un singur tot - citește cu voce tare și vezi cum te împotmolești. De aici nepotrivirea de accente.
Am citit cu plăcere,
Sofi
Ei, ce bine ar fi în simbioză! Numai că simbioza se bazează pe încredere care transcede spre iubire. Grea ascensiune! Așa-i, Doamne, dacă nu ne-ai dat aripi și nu găsim ușa la lift.
Drag de poezie, are farmecul optimismului!
Cred că v-am mai spus prin comentarii că atunci când vă citesc aud libertatea şi tumultul tarpanilor :)...
Drag,
Nikol
Admirație.
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE