(Semi)ton

[Angi Cristea]

sufletele nu au inimă/organ hipervascularizat/
au doar ochi implantaţi
unghii încarnate
vorbe crestate sub limbă cu lama

atunci când prigoria cântă măiestru
penele îi sunt înfipte în suflet/nai al cerului/
ghearele în seva ramurilor/clape ale pianului/
tonurile în guşă/ a capella/
graţia într-o libelulă al cărei zbor emergent
transcende notele

atinge-mi umărul tatuat
(semi)permanent/un cord şi trei îngeraşi kitsck-oşi/
am agăţat în el ideile tale saltimbance
teoria ta relativistă despre suflete exhibiţioniste
demenţa senilă a singurătăţilor

în ochi (stră)luceşte mânia
celei care a a urcat un semiton
îţi văd (pseudo)sufletul hiperdilatat
topit ca un fier în beton

[bolache alexandru]

Eu nu aș mai pune organ hipervascularizat/asta explică ce este inima fără a fi o metafora

[gina zaharia]

câte culori poate plimba prigoria, toate pot avea suflet, uneori:)

[Ion Lazăr da Coza]

Am uriașe îndoieli că această construcție, kitsck-oși, e corectă. În primul rând: kitsch, nu kitsck, apoi având pluralul kitschuri, probabil că ar fi corect kitschoși. Însă mă îndoiesc vârtos! Cred că era corect îngerași-kitsch. (Cu sau fără cratimă!)

Citisem mai deunăzi o poezie cu o prigorie... Chiar nu ai găsit un alt nume de pasăre?

Poezia o găsesc frigidă. Interesantă, dar frigidă.

da Coza

[Angi Cristea]

Multumiri frumoase doamne pentru lectura si comentarii.Atat de mult imi doresc un ton dulce, sa fiu mai dulce,dar numai copiii si animalele ma indulcesc.ar oamenii buni,pentru ca sunt rara avis.

[Sofia Sincă]

Poemul în care răsună, mai stins sau mai ascuțit, țipătul ființei pândită de invidia pe tonul divin al prigoriei... prin  urmare pe a oricui poate să se înalțe. Poemul este modern, e adevărat, dar se îndepărtează de fiorii lirici. Din punctul meu de vedere îl prefer mai cumpătat, mai îndulcit puțin.

Dar am citit cu plăcere!

Sofy