Poezia, animal de pradă

[Anca Tanase]

 

pândeste,

prinde clipa,

se năpusteşte…

 

camera

devine ghioc

auzul nu mai prinde decât vuiet

de mare,

de vânt,

de cuvânt

 

pe trup

îţi înfloresc stigmate

sângele

miroase a fân, şi

mărul

devine iar

“frumos şi bun la gust”

 

eşti prizonier,

un minotaur blând,

îndrăgostit de labirintul său

şi fiecare vers

e-un pas

spre muntele-tron

pe care veghează,

solar,

leopardul zăpezii

[Anca Tanase]

Multumesc, dl. da Coza si sincere felicitari pentru "Crucea umbrelor"

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă s-ar face o antologie cu poeziile care definesc poezia, creația ta, Anca, și-ar găsi un loc onorabil.

da Coza

[Anca Tanase]

Multumesc, Ileana!

O seara frumoasa ca tine!

Cu drag,

Anca

[Anca Tanase]

Sofy, s-ar putea sa ai dreptate; primele 3 versuri s e ref. "la animalul de prada"; cand poezia se napusteste, ii devii prizonier, nu te mai intereseaza altceva; e posibil insa sa lipseasca pe undeva vreo veriga de legatura...o sa ma mai uit pe ea, multumesc, niciodata nu ma supar cand imi atragi atentia.

cu drag,

Anca

[Maia Maria]

imi place cum poezia creste intensitatea trairii spre sfarsit, un adevar frumos conturat, felicitari!

[Sofia Sincă]

Printr-o combinaţie interesantă de verbe care exprimă acţiune, numeşti poezia ''animal de pradă''. Interesant, însă dacă nu ne-ar spune titlul, mesajul ar spune altceva.  Însă dacă aşa ţi-a dictat muza... mă supun.

Am citit cu plăcere, Sofy!