pat de iasomie

[gina zaharia]

de ce atâta pelin în stupul verii?
o fi venit așa din senin
un roi de gânduri otrăvitoare
și ai vrut să mă aperi de ele?
îmi amintesc că dormeam în inima ta
îmi făcusem pat de iasomie
fără să știu că rădăcinile și-au cerut înapoi
florile

m-ai privit pe furiș
puteai să mă acoperi cu pleoapele tale
ori să joci dragostea la ruletă
dragostea noastră
și niciodată n-aș fi știut că liniștea mea simplă
era de fapt
o saltea cu ace

m-ai dus în mijlocul pădurii și m-ai lăsat să număr copacii
seculari și mai noi
mi-au ieșit fără soț
știai că port cu mine un zmeu
nu mă ajută cu nimic
doar el te zărește cu capul în mâini
întrebându-te
de ce ți-am lăsat
o picătură de miere
pe suflet

 

[Ana Cîmpeanu]

Frumoasă și tandră poezie de dragoste! Parfumată și văratecă! Am citit cu plăcere 

[Sofia Sincă]

Un poem dulce-amărui, prin tehnici aluzive cu forță mare de sugestie. Iubirea cu de toate, cu bune cu rele, cu bucurii și tristeți, cu regrete. De fapt sunt elemente ce dau echilibru acestei vieți. Versuri ce te trec prin fiori când calzi, când nostalgici, dar sub aceeași intensitate.

Din izvorul nesecat de imaginație al Ginei Zaharia.

Sofi