''O clipă, rămâi, eşti atât de frumoasă!''

[Liliana Elena Muștiuc]

  

Ce bine ar fi,

să mă pot răsturna dintr-o parte în alta a zilei,

îmbrăţişată cu fiecare minut,

asemenea nisipului dintr-o clepsidră!

Atunci timpul mi-ar deveni prieten

şi nu m-ar mai duşmani,

iar eu aş putea încetini astfel răsturnarea,

fiecărei clipe preschimbată în fir de nisip,

eternizându-i doar frumuseţea,

în trecerea ei dinspre noapte către zi.

[Nicolae Sărătean]

e micuţ poemul dar încadrează un univers întreg! Mi-a plăcut, deosebit! Felicitări!

[Gabriela Grădinariu]

Nu în sensul  pe care i l-a dat Faust! Frumoasă invocare a nemuririi!

[Vasilisia Lazăr]

Clipă rămâi!… O poruncă de care timpul nu ascultă…

Frumos!

[Sofia Sincă]

Dorinţa în nebunia ei savurează bucuria clipei, avântându-se spre lumina iubirii în nopţi de veghe. Iubirea şi timpul...

Titlul e aşa de pompos şi foarte lung în comparaţie cu acest micuţ poem.

Şi nu ai pus diacritice, ţi le-am pus eu. Data viitoare să nu mai uiţi, Liliana.

Am citit cu plăcere, Sofy!