am uitat niarne*
cǎ linia vieții ni se întinde în palmǎ
ca o cale lactee
zburǎm pe ea spre paradis
lovind cu aripile în vânturi stârnite de îngeri
alegem doar praful adierilor
inspirâdu-l ca pe un cântec strunit de corzile furtunilor
ne îngemǎnǎm molcom cu umbrele ispitelor
ale cǎror taine se adǎpostesc pe pǎmânt
trecând pe lângă noi
nu știm sau nu vrem
sǎ ținem pasul întins peste poduri
sǎ rotim spaimele invers acelor ceasornicului
instinctul ne aratǎ semne
fugim de ele
ca și când am dori cu tot dinadinsul
să împlinim apocalipsa
chiar dacǎ sângerǎm niarne
îndepărtăm durerea cu propria reflexie
lamentându-ne că deziluzia zborului
și-a urmat itinerarul destinat
poate ar fi mai bine
sǎ ne așezǎm palmele pe rǎmǎșițele cunoașterii
sǎ ne deschidem ochii
pe nevǎzutul rǎtǎcit în cǎutǎrile noastre
am putea avea șansa
sǎ mai zburǎm pe aceastǎ cale lactee
suflete libere
învelite-n celula infinitului
înfruptându-ne cu omenie din dragoste
niarne=apelativ adresat sinelui
8 octombrie 2011
Adaugă un comentariu
Sofy, Mihaela, Violeta, Gabriela! Onoratǎ cǎ, frǎmântǎrile, preocupǎrile, întrebǎrile, etc., ale lui Niarne, place! Vǎ mulțumesc!
Dilema existentiala: suntem programati pentru un destin sau am putea zbura liberi spre infinit. Toata pretuirea!
Din nou la vorbă cu cugetul despre viaţă, despre modul de a nu te lăsa invins, de a-ţi urma destinul scris în palmă. Meditaţie împletită în câmp poetic.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE