Ne bucuram in doi

[Vezi blog]

Am vrut să-ți dau atunci din anii mei
Ca să-i traiesti cum îți doreai odată,
Când stele străluceau în florile de tei
Și fruntea-ți tresărea îngândurată.

Ne bucuram în doi de orice vis trăit
Și rouă lăcrimau privirile-adormite,
Și-n fiecare primăvară te-am iubit
Strângând la piept, suspinele primite.

Prin asfințitul tău o pasăre mai zboară
Tot întrebând de tine prin alte galaxii,
Iar florile de tei miresmele-și coboară
Fără să înțeleagă, că n-ai să mai revii.

Am vrut ca să rămâi în lume lângă mine
Atât cât să murim, odată amândoi,
Dar n-ai putut și caut cărarea către tine
Sub teii ce-și împart miresmele la doi.

[Sofia Sincă]

O poezia cantabilă, romantică, vibrantă.

Dar îi lipsesc multe ''căciuliţe'', George.

Cu plăcerea versurilor, Sofy!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Prin asfințitul tău o pasăre mai zboară 
Tot întrebând de tine prin alte galaxii, 
Iar florile de tei miresmele-și coboară 
Fără să înțeleagă, că n-ai să mai revii. 

 

Dureroasă pierdere, duios poem! Felicitări!

[gina zaharia]

sub teii înfloriți a mia oară

se face  din troiene primăvară,

pe ramuri se va scrie vers de dor

sculptat în aripi rătăcite-n zbor...

semnul meu, cu prețuire,

gina