îmi duc viața de mână până în cuvânt

[Nuta Craciun]

 

anii au trecut  rostogolindu-se

ca roata unei căruțe pe un drum de țară

le-am pierdut numărătoarea

nu mai păstrez în memorie

decât lacrimile acelei zile de toamnă

când ai plecat si m-ai lăsat singură

cu moartea mea

 

la fereastră printre muşcate atârnă amintirile

le imbrac în grabă pe pielea goală

timpul se face galben ca lămâia

 

toate nopțile se contopesc în una singură

lungă cât brațul unei ghilotine

casele se prind prin fumul lor de cer

partea adormită din mine împleteşte ciorapi de lână

 

cealaltă se mută la capătul străzii

cântă de teamă să nu se prefacă iar

în lacrimă visul şi să doară

 

un zgomot de farfurii sparte scutură trandafirii

 

[Nuta Craciun]

multumesc frumos, Corina! :)

[Corina Militaru]

Frumos, Nuța! Felicitări pentru premiu! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Valoarea acestui site o dă membrii, prin postările lor, nu niște bieți fondatori...

De asemenea, valoarea unui concurs stă în transparență. 

Reciproca,

[Nuta Craciun]

 multumesc, domnul da Coza! 

 nu cred ca are mare importanta clasamentul, locul 2 sau 3 cam tot acolo... la urma urmei o farama de subiectivism exista intotdeauna indiferent cat de corecti, exigenti sau atenti ne propunem sa fim, pentru ca nu exista o unitate clara de masurat valoarea unei poezii... dupa votul publicului ma vedeam pe la mijloc si eram multumita.

in legatura cu "prozaicul" poemului meu, eu sincer nu vad neaparat o vina in asta si ma bucur sa constat ca nici altii nu vad,  eu cred ca proza poetica e o forma elaborata de exprimare... e o "poveste"  care totusi suna, curge, are o muzica interioara care ii da fluenta... dar bineinteles ca depinde de felul in care este receptat si de gustul celui care citeste...

multumesc site-ului Insemne Culturale, organizatorilor acestui concurs, personal dumneavoastra domnule  da Coza, pentru aceasta sansa pe care ne-o dati pentru a ne putea testa limitele, pentru a vedea cam pe unde ne plasam fiecare... cu respect pentru tot ceea ce faceti, multumesc inca o data!  

[Nuta Craciun]

sincer, Vasilisia, nu m-am asteptat la premiu... nu sunt o prefacuta si nu ma joc de-a cuvintele, nu m-am asteptat dar m-am bucurat tare mult, poate exagerat ar putea spune unii, dar mai bine sa fiu patetica decat sa nu spun ceea ce simt...

multumesc din suflet pentru  cuvintele acestea, nici nu stiu daca si cat le merit, doar tac si ma bucur... "partea adormita din mine" inca "impleteste ciorapi de lana",  iar cealalta nu-si mai termina cantecul, de teama ca se destrama visul acesta frumos... 

toate cele bune, cu pretuire!

[Nuta Craciun]

Nikol, am zambit cand am citit comentariul tau... mi-ai dat 6, nu mi-as permite  sub nicio forma

sa-ti cer sa-ti  justici nota, e bine asa cum e... am scris multe variante de cand a aparut regulamentul concursului dar nici una nu mi s-a parut destul de buna pentru concurs... in ultima zi am postat poemul

asa cum era, acum cred ca  anumite imagini le-as scrie altfel...  poate l-as ciunti, poate ar fi mai bun, cert este ca la un moment dat trebuie sa-i dam drumul si sa mizam pe starea si pe inspiratia de moment si eventual  sa trecem mai departe scriind alt poem... daca l-am tot revedea si l-am tot rescrie,  am scrie un singur poem toata viata, pentru ca mereu o sa fim nemultumiti de forma lui... cel putin asta mi se intampla mie. 

multumesc mult pentru semnul lasat si pentru like-ul acela cu zambet! toate cele bune! 

[Ion Lazăr da Coza]

Cred că prea ușor etichetăm astfel de poezii ca fiind prozo-poeme. Postmodernismul optzecist, un curent literar-artistic foarte prolific și care a dat opere foarte valoroase (și pe care eu îl ador), a lăsat urme adânci, încă valabile!

Poezia îmi place, iar în cadrul concursului am văzut-o pe locul 3.

Drag,

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

E printre poeziile care mi-au plăcut cel mai mult. Are curgere, se leagă, are metaforă, iar eu chiar am simțit fiorul. Dacă aș fi notat, cred că i-aș fi dat cel puțin 9. Poate și pentru că eu nu prea îmbrățișez stilul telegrafic în poezie. Bineînțeles că nici proză să nu fie. Pentru gustul meu însă, poezia aceasta a însemnat foarte mult. 

[Sofia Sincă]

Desigur, Nuța, există și esteticul urâtului, este un gen de poezie, dar nu e cazul la tine. Spui că nu ai înțeles ce spun eu? Uite, îți spun într-o frază simplă: autorul, poetul să facă poezie care să dea pe spate și să lase tehnica în seama cititorului sau a criticul. Desigur, nu împotriva regulilor gramaticale.

Să auzim de bine,

Sofy

[Nikol MerBreM]

Felicitări pentru premiu! Mi-a plăcut poemul, are multe imagini inedite şi dureroase în acelaşi timp. Din el atârnă ca o rană, amintirile.

Nu ştiu dacă trebuie să-mi justific nota :)...Am folosit notele pentru a realiza o ierarhie (subiectivă, desigur). Dacă aş fi avut doar like/don't like, această poezie ar fi fost la like.