Marșul șchiop

[Vasile Ionac]

Cei care-njură că sunt și că exist,

să ia o gură de ceară amară
și, când iarna stă să cadă, o gargară
aduce gustul pământului înnoroiat și trist.

în cabinetul unui Soare nerăsărit
scriu despre plecările străine
și-mi amintesc, iubita mea, de tine
cum mă mințeai că-n timp m-ai fi iubit.

jăratecul scrumează des a zare
fumând funinginea nearsă;
în ochi, imaginea cam ștearsă,
mi-arată ce-i o disperare.

că-n suflet te-am purtat ca zestre,
e-un fapt ce l-am trecut la fapte,
dar mult ades, trezii prin noapte
pofta ce străjuie-n neveste.

înjurătura, când e din frăție,
e-un scris desculț pe-un vânt de seară,
un fel de foc fără de pară
sau chiar pământ uitat de glie.

[Vasile Ionac]

Vă mulțumesc. Sunteți la fel de frumoși ca anul trecut!

[Corina Militaru]

Încântare! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Iubiri serafice, iubiri păgâne... Cum numai Ionac știe s-adune!

da Coza

[Sofia Sincă]

Exact cum spune și titlul, ceva nu merge sau nu mai merge...

Versul - învelişul sufletului, expune simboluri ale trăirilor sufleteşti contrastante. Poetul adună elemente diferite pentru a-și exprima golului sufletesc, în manieră personală. Adică tonică, dar entuziasmantă.

Admirație!

Sofy