mă revărs întocmai secundelor…
(variantă)
șiroind pe fereastră
pe pereți și în iarbă
înalțată din abis
atingând cu pleoapele orizontul
adii odată cu vântul
răsfățată de diezi și bemoli
rotind cu voluptate simfoniile-n valuri
hoinară pe-ntinsul zării
ascult tăceri
rostogolite din cealaltă parte a ei
înlăuntru-mi
dezlănțuind concert de viori
pe scara întinsă de suflet
urc până-n vârful piramidei celeste
rupând o linie frântă din depărtarea nesupusă
dorului meu
contopită-n vibrațiile infinitului
oarbă
cu brațele-ntinse
mângâi chipul ce-mi pulsează-n așteptare
zile care mă țin strâns
lipită de viață
18 iulie 2013
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Rodica Lupu pe Iulie 21, 2013 la 8:56am
-
Domnule da Coza, acest titlu chiar reprezintă primul vers, prin urmare punctele de suspensie își au rostul. Faptul că nu am construit poemul să se înțeleagă lucrul acesta, înseamnă că trebuie să mai lucrez ceva la el! Vă muțumesc pentru lectură și nelipsita îndrumare! De departe, gânduri bune pentru dumeavoastră!
-
-
Vasilisia, Gabriela, vă mulțumesc pentru lectură și cuvinte! Aceleași gânduri frumoase pentru voi!
-
-
Mulțumesc Sofy pentru cuvinte și atenționare. Am modificat deja versul cu pricina! De departe un gând bun!
-
-
Nu doamnă Iris Marinov, nu s-a schimbat nimic la titlu. Întocmai secundelor revărsate peste noi, sufletul iese din matcă, acumulând în sine stări, sentimente, dorințe, etc, cu care ne hrănește. Mulțumesc pentru lectură și cuvinte! Un gând bun vă doresc!
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iulie 20, 2013 la 9:27pm
-
Notă: După titlu nu sunt îngăduite punctele de suspensie decât în situaţia în care acesta este un fragment din primul vers (începutul său), ori constituie primul vers! În cazul de faţă… nu e cazul!
Împăcată cu niarne-le propriu, nu poți să fii decât o simfonie senină.
Încântat.
da Coza
-
Comentariu publicat de Gabriela Grădinariu pe Iulie 20, 2013 la 7:21pm
-
"Oda bucuriei " tradusă în vers . Frumos!
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Iulie 20, 2013 la 5:39pm
-
Ești simfonie, Rodica.
Drag,
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iulie 20, 2013 la 12:29pm
-
Un poem frumos, armonizat ca un instrument ce stă să cânte simfonia vieţii. Sentimente, trăiri ce au ajuns la o împăcare a sinelui, fremătătoare: eul liric visează, călătoreşte în spaţiul celest şi ne atrenează şi pe noi cititorii.
fremătând înlăuntru-mi - mi se pare de prisos înlăuntru-mi - şi sunt două cuvinte atât de greoaie alăturate.
Am citit şi am admirat, Sofy!
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE