Exerciţiu cu destinatar 64- actorul

[Ana Sofian]

actorii din noi joacă leapşa

oricât ai încerca nu poţi să-i prinzi

ei sunt mereu pe drumul scăpat

de insistenţa bornelor de kilometraj

 

boemi cum îi ştii îşi lasă la-ntamplare hainele

mânecile cu manşete largi

ascund în ele parfumul scenei

unde lumina vorbeşte mereu

fără să fie întrebată

 

caută-i prin buzunare

cu siguranţă vei găsi o voce care să-ţi spună

gratuit te iubesc

fără să te doară spune-i că el e singurul

capabil  să rostească cel mai bine verbul

verbul acesta pe care mulţi uită să-l mai conjuge

prea ocupaţi cu vieţile lor clandestine

 

actorii din noi dau recitaluri

zâmbesc florilor

plâng odată cu ploaia şi râd spre satisfacţia feţelor

aşezate cuminţi în sală

acolo se desfac în aplauze toate lacrimile

ascunse, toată truda şi sudoarea lor

 

priveşte-i în ochi şi nu uita să faci cu ei dragoste

când sunt singuri

actorii din noi ştiu

cu adevărat ce înseamnă acest lucru

 

mâine zâmbetul lui îţi va şterge lacrima de pe obraz

[Vasilisia Lazăr]

"În om e un şir nesfârşit de oameni" spunea marele Eminescu.

Frumos o spui şi tu, Anna, în acest minunat poem.