Destine rătăcite

[Vezi blog]

Se-aude ploaia-n şoaptă cum loveşte
prin casă umbrele rebele-au amorţit
iar lumânarea-n taină flacăra trezeşte
prin sute de cuvinte ce s-au despărţit.

Cu ochi neobosiţi veghez singurătatea
să nu îşi mai rănească sufletul pustiu
unde tăcută ploaia-i spală nedreptatea
crescută-ntre icoane-n tot acest târziu.

Pe străzi se rătăcesc destinele-ntre ele
şi este greu să-mping ecoul lângă noi
pe tâmpla înserări stelele-s prea grele
ca un blestem plăcut al viselor în doi.

Rămân aici tăcut şi nu-ntreb cine sunt
bătaia cadenţată-a ploii se-nteţeşte
tu mergi de-mi cere dreptul la cuvânt
şi află-n ce minune visul se-mplineşte.

[x]

Multumesc domnule da Coza pentru lectura si apreciere!

Cu mare pretuire!

[Ion Lazăr da Coza]

Nostalgia cu nostalgie se hrănește și niciodată nu se satură.

da Coza

[x]

Prietene dragi, va multumesc pentru lectura si aprecieri!

Cu drag si pretuire!

[Valeria Merca]

Admiratie!

[talpos silvia]

Un noi atât de bine prins în versuri.

Admirație!

[Sofia Sincă]

Sub melancolia ploii o poezie de suflet. Speranţa că ea va înţelege intensitatea iubirii face farmecul versurilor ce curg ca picurii ce bat în pervazul ferestrei pentru a forma simfonia.

Am citit cu deosebită plăcere.

Sofy