de dor chinuitor

[LUMINITA SCOTNOTIS]

de dor chinuitor

 

mă ard tăciunii mamă

de-albastre zboruri plâng

s-ajung până la tine

îmi curg dureri pe creier

şi ceaţa se dilată

ca ochiul care doare

 

sub încercarea nopţii

înmugurit-am clipă

să curgă peste mine

luată mai cu seamă

învesnicirea zbaterii de cer

 

prin spuma iernii stâng

picioru-mi schiopătează

de drumeţii aldine

şi mamă cum mă taie

acest sfârşit marcant

definitiv ţesutu-mi

în fantezii celeste

secundele simţirii miracol necerşit

 

pe-un colţ de neumbrit

dau lumea-nchipuirii

înlănţuind migala

fără de linişti dări

se-ntâmplă să păşească

din vechi împărăţii

pe caldarâm de vise

în insomnii vărsate

sub roua-nvăţăturii

cu inventatul rol de-a mă recăpăta

în salturi La minate

 

deziceri strivite

plecări ucigase

sinistre poveri

speranţe latente

când toate promit

of mamă sunt flecuri

închinări bântuite-n vide semne rămân

 

mă dau îngropării

putrezirii de oase

şi nu-ţi cer dreptate-n tăceri

pe sub genele cu pleoapele albe

de lacrimi amare tăciunii mă ard

iar inima plânge de ore uitate

dar mamă cum să-ţi spun

de dor chinuitor

mă doare amintirea

un crez mi-e drumul drept

la tine încă-s  gând

 

[Mihaela Roxana Boboc]

Amintirile dor, dar când scoatem poezia din ele, ne mai alină cumva dorul.

[Sofia Sincă]

Elegiac. Mult elegiac, poemul este un catharsis pe tema dorului de persoana cea mai iubită - mama. Care nu mai este. Luminiţa multe versuri a compus pe această temă. Testul duce spre deprimare, scoate  în prim plan multă durere, dor şi regret.

Mi se pare cam prea mult, Luminiţa, încât în unele locuri nu sună bine, cum ar fi:

secundele simţirii miracol necerşit

pe-un colţ de neumbrit - necerşit, neumbrit alăturate cad în derizoriu.

De fapt toată strofa a patra mi se pare cam alambicată.

Însă, îţi îndrăgesc stilul.

Sofy

[gina zaharia]

ai umplut cu dor filele de suflet!