voi
care știți inima omului
voi
care ne priviți din văzduh
cu ochi buni
voi
care n-aveți altă odihnă
afară de dragoste
vouă vă cer
așa cum firul de iarbă
cere ploaie
și cântecul greierului
cere stele
dați-mi numele ei
să-l pot rosti
atunci când inima mea
va cere un nume
Adaugă un comentariu
Mihaela,
eram la o conferință și îl întrebase prin bilet o fată pe părintele Nicholas Sackarov : eu m-am născut cu privirea crucișă, cine mă va iubi așa? de ce mi-a făcut Dumnezeu asta? și părintele i-a răspuns: un aparent blestem poate fi o binecuvântare, și Dumnezeu te-a făcut perfect capabilă să iubești, ceea ce e mai important decât să fii iubită :)
Sofia, mulțumesc tare mult. Mă bucur că v-a plăcut.
Gina, te îmbrățișez!
Valeria,
voi striga într-o zi numele ei în sala ecourilor din Salina Turda
domnule da Coza,
foarte mulțumesc!
Simplu, dar de efect.
da Coza
Numele ei... numele ei! :) Cel mai frumos nume, cel mai ales, cel predestinat, cel mai cel! :)
Încântător versul tău!
Admirație, Paul!
Inima nu-ți cere ,,nimică" atunci când ştie doar să dăruiască şi de aceea tot ce facem cu/din inimă iese bine, aşa că, dragă Paul stai liniştit! :))
Poezie!
Numele ei?... Poate fi oricare: liniște, primăvară, floare, ploaie... sau pur și simplu poezie.
Îmi place mult poemul!
Sofi
No, nu ştiu!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE