Culori pustii pe-o platoşă de ace

[gina zaharia]

Străin pribeag nu-ţi mai ajunge drumul,
E plin de gri şi pietruit cu semne,
Eşti obosit şi duci pe umeri crângul
Din care-ai strâns un calendar de lemne.

De ce-ai pornit la ceas de miazănoapte
Să cucereşti imperii de cenuşă?
În jurul tău munţii vorbesc în şoapte
Şi-aproape toţi au lacăte pe uşă.

Ai luat cu tine-o torţă de rubin
Sperând că pasul va-mblânzi rugina,
Dar te-ai împiedicat de-un vechi suspin
Care striga întruna c-a ta-i vina

Că te-ai născut să plimbi spre niciodată
O inimă în care ai tot strâns
Culori pustii şi-o lacrimă de piatră.
Dar ştii? Eu te-am văzut cândva c-ai plâns

Într-o fântână-ntreagă, pe furiş,
Rugând singurătatea să-ţi îmbrace
Lumina nopţii tale într-un vis
Din râu de dor pe-o platoşă de ace.

[gina zaharia]

mulțumesc, Ioan!

[gina zaharia]

Veșmintele gândurilor tale sunt neprețuite, da Coza! Mulțumesc!

[gina zaharia]

E fântâna din care se adapă stelele, Gabriela, a te îneca în strălucirea lor e o feerie, a păstra lacrima printre ele e sens albastru...

Mulțumesc, draga mea!

[gina zaharia]

Chris, îmbrățișări de duminică:)

Cu drag,

[gina zaharia]

Iarăși mă răsfeți, draga mea Sofy! Imperiul și brandul meu sunt prietenii ca tine! Mulțumesc!

[gina zaharia]

Aaaaa, nuferii aceia nu au ce căuta aici, Nicolae! Acolo e liniște:)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

peste orizonturi, sfori de ploi albastre...

mulțumesc, Melania!

[gina zaharia]

un câmp de seri pierdute-n depărtare, Luminița, dar le-am împrumutat un luceafăr:)

mulțumesc!

[gina zaharia]

Cred că dorul se ascunde-n rădăcini de primăvară,

Are paginile scrise cu ecou de-odinioară,

Îl știu rege peste clipe, și, din când în când cocor,

Care lasă peste vreme, fulg din primul nostru zbor...

Drag de trecerea ta, Rodica! Și multe mulțumiri!

[gina zaharia]

puntea dintre punctele cardinale a strâns acele culori, Lisia! eu doar le încerc, uneori:) mulțumesc!