Cu patimă... am sărutat pământul

[Valentina Becart]

Şi cum stăteam aşa, culcată,
cu mâinile sub cap
şi inima uşor bătând...
mi s-a părut
cum din adâncuri
urca spre mine
un glas...
cântând!
...
Am tresărit!
şi mi-a trecut prin gând
că-i glasul blând
al mamei
ce-mi cânta duios
când adormeam
plângând...
...
Şi cum stăteam aşa, culcată,
cu inima-mi de doruri
legănată,
mi s-a părut că văd
aievea,
chipu-i adorat
în sevele adâncului uitat...
...
Şi nu ştiu cum,
aşa, deodată,
cu patimă am sărutat
pământul
ce-mi urca spre mine
cântul,
cântul...
din ciclul (poeme becartiene)

[Valentina Becart]

Dragă Mihaela Popa,

multumesc!

gânduri minunate,

valentina

ps. plec în vacanţă...

[Valentina Becart]

Stimate Sprâncenatu Dan,

multumesc pentru popas.

Domnule Ion Lazăr,

multumesc!

( am făcut modificările)

am găsit într-o carte   mai "veche" o astfel de aşezare a punctelor

de suspensie.

( am privit doar partea estetică... )

gânduri frumoase,

valentina

[Ion Lazăr da Coza]

Semnele grafice (în cazul de faţă, punctele de suspensie şi semnul de exclamare) nu trebuie separate de cuvintele pe care le însoţesc.

Versuri duioase dar puternice. Imposibil să nu rezonezi la mesajul poeziei.

Încântat,

da Coza

[SPRINCENATU DAN]

Citit cu mare plăcere versul tău .Felicitări Valentina !

[Valentina Becart]

Stimata Sofia Sinca,

multumesc pentru rândurile lăsate

în pagină.

gânduri minunate,

valentina

[Sofia Sincă]

O clipă de contopire cu pământul care înghite tot... o clipă din cele multe de dor şi dragoste, de pioşenie dar şi patimă pentru părinţii ce s-au dus.

Am citit cu plăcere, Sofy!