cu mir şi rugăciune

[Munteanu Catalina Nicoleta]

de atâta tristeţe lacrimile roşesc
rostogolindu-se peste timp
la picioarele crucii

ne-am amăgit simţurile
rătăciţi printre  semne

înaintea ospăţului de la cină
ne întoarcem Acasă
să ne primenim

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Vă mulţumesc doamnă Elena...cum altfel am putea să ne primenim sufletul, mintea, trupul...fără de întoarcere ?

[Elena Mititelu]

...tristeţe, amăgire, rătăcire, întoarcere Acasă pentru primenire...

Profunzime izvorâtă din mir şi rugăciune... Felicitări!

[Munteanu Catalina Nicoleta]

...e o luptă continuă...Mulţumesc Augusta cu preţuire!

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Cred că numai de noi depinde, Gina. Te îmbrăţişez cu drag!

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Sofy voi corecta, mulţumesc din inimă! Drag!

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Mulţumesc Miha de trecere şi de cuvintele frumoase!

[Chris]

Frumos şi cu sentimentul de împăcare! :))

[gina zaharia]

acasă... ce bine de ne-am putea întoarce acasă cât am vrea:)

esență de suflet, Cătălina!

[Sofia Sincă]

Multă, multă apăsare ai reuşit să redai în aceste câteva versuri, Cătălina. Însă eu aş renunţa la al doilea ''atâtea'', din versul, ''rătăciţi printre atâtea semne'' La o astfel de poezie mică şi expresivă nu se permite nici o repetiţie, fără a fi figură de stil.

Admiraţie, Sofy!

[Mihaela Aionesei]

o sclipire cuminte, un balsam peste dorurile mute...