de atâta tristeţe lacrimile roşesc
rostogolindu-se peste timp
la picioarele crucii
ne-am amăgit simţurile
rătăciţi printre semne
înaintea ospăţului de la cină
ne întoarcem Acasă
să ne primenim
Adaugă un comentariu
Vă mulţumesc doamnă Elena...cum altfel am putea să ne primenim sufletul, mintea, trupul...fără de întoarcere ?
...tristeţe, amăgire, rătăcire, întoarcere Acasă pentru primenire...
Profunzime izvorâtă din mir şi rugăciune... Felicitări!
...e o luptă continuă...Mulţumesc Augusta cu preţuire!
Cred că numai de noi depinde, Gina. Te îmbrăţişez cu drag!
Sofy voi corecta, mulţumesc din inimă! Drag!
Mulţumesc Miha de trecere şi de cuvintele frumoase!
Frumos şi cu sentimentul de împăcare! :))
acasă... ce bine de ne-am putea întoarce acasă cât am vrea:)
esență de suflet, Cătălina!
Multă, multă apăsare ai reuşit să redai în aceste câteva versuri, Cătălina. Însă eu aş renunţa la al doilea ''atâtea'', din versul, ''rătăciţi printre atâtea semne'' La o astfel de poezie mică şi expresivă nu se permite nici o repetiţie, fără a fi figură de stil.
Admiraţie, Sofy!
o sclipire cuminte, un balsam peste dorurile mute...
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE