Crepuscul

[Ionel Mony Constantin]

Îmi spui, distinsă doamnă, că toamna vieţii vine
Şi-ţi este tot mai teamă când plec de lângă tine

sub soarele-n crepuscul ce-mpurpurează zarea

 Sunt zilele prea scurte  şi cade înserarea.

Din alte orizonturi nori negri se disipă
Sunt pomii goi de frunze şi cucuveaua ţipă.
Tu mă aştepţi, ferită de ploaie, după porţi
Ca nopţile rămase să le jucăm la sorţi.

Bat stropii reci  în geamuri cu degete imunde,
Ascunsă-n întuneric, nu te găsesc niciunde
Şi stând închişi în casă, noi încă tot nu ştim
Cât timp ne mai rămâne să ne crepusculim.

[Ionel Mony Constantin]

O Doamne, îţi mulţumesc!   Când eu scriu atâtea prostii voi încă mai găsiţi soluţii hazlii !

[Nikol MerBreM]

Eu crepusculesc, tu crepusculeşti, el crepusculeşte, noi crepusculim, voi crepusculiţi, ei crepusculesc (?)

sau eu crepusculez, tu crepusculezi, el crepusculează, noi crepusculăm, voi crepusculaţi, ei crepusculează :))) (?).

Sau el Crepuscul, ea, Crepusculă :))!

Drag,

Nikol

[Ion Lazăr da Coza]

Ludic, amărui, realist... Cum să nu dai LIKE?

da Coza

[Valeria Merca]

Printre hohote de râs, găsii pe google o definiție pentru crepusculá - vb., ind. prez. 3 sg. și pl. crepusculeáză; sursa: Ortografic (2002)

 Umor și imaginație... 

[Ana Cîmpeanu]

Crepusculim

[Ana Cîmpeanu]

Să ne crepuscul, zic! -))

[Sofia Sincă]

Frumos și hilar. Nostalgie și umor.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Tudor Cicu]

Zgribuliți, crepusculiti. .. până la urmă fericiți.

[Mihaela Suciu]

Crepusculim! :)