drumul tău trecea printre flori de câmp
spuneai că odihna în poienile cu sânziene
e sfântă
alături cascada timpului îți îngâna fiecare pas
și
erai tu cel de acum
cel de odinioară
și cel de mâine
mă îmbrăcaseși în spice de iubire
aveam palmele întinse
între noi fire din lumina lui iunie
țesea o poveste
nimic nu s-a pierdut
poiana culorilor cerul încărcat cu fluturi
ciocârlii și tăceri de gală
surâsul depărtărilor pe geana soarelui
roua din zilele cu arșiță
dar mai ales
cămașa pe care s-au așezat toate acestea
într-un concert de duminică
Adaugă un comentariu
O poezie de duminică.
TALENTOASĂ FOR EVER !
un concert de mare clasă, minunat, admiraţie!
Cât de fumos e în visul tău, Gina!
Admirație!
Mulțumesc, Ana! Îți dăruiesc un buchet din flori de suflet!
Dacă sunt poieni cu sânziene, nimic nu mă poate opri să împletesc cununa... imaginației. :))) Mulțumesc, dle Tudor!
Sofi, la noi se făcea un bâlci mare care se încheia pe 24, de Drăgaică (eu mâine știu că este!) Cum Covid-ul acesta a fost mai puternic decât distracția, a făcut pas. Dar poezia mea adoră florile de câmp mereu. Și îți mulțumesc!
Mulțumesc, Dinca Valerian !
...„nimic nu s-a pierdut
poiana culorilor... - dar mai ales atmosfera de poveste și plăcerea de a călători în lumea metaforelor, dar într-o atmosferă poetică personală, toate însă, spuse spre bucuria cititorului, despre lucruri infinite, în moduri infinite.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE