clipite
dereglat de punctul pe i
scot în lume câinele
rottweilerul meu cu foamea în glandă
când în parc
mă opreşte o cucoană mare
să mă întreabe
cât e ora paradisului pierdut
leo
aşa îl cheamă pe câine
se uită în ochi
de parcă măcelăriile toate
mi s-ar ascunde sub pleoape
gândind probabil
că niciun spartan
nu poate trăi fără căpăţâni sparte
de
aşa cred şi eu
când de pe jantă
echidistanţi
ţânţarii se fac armăsari
într-un galop
infernal
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Ioniţă Gabriela pe Octombrie 16, 2016 la 10:45pm
-
ADMIRAŢIE ! ( eu chiar l-am vizualizat pe Leo...întrebarea mea ar fi : scoateţi des câinele în lume au ba? şi nici nu-i nevoie a-mi răspunde!) ADMIRAŢIE!
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Octombrie 16, 2016 la 2:13am
-
O poezie suprarealistă, interesantă în jocul ei.
da Coza
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Octombrie 15, 2016 la 10:02pm
-
''de
aşa cred şi eu''... o poezie... vie!
drag si admirație
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Octombrie 15, 2016 la 9:33am
-
O existenţă prin meditație, prin risipire, asemeni fluturilor ce se zbat pentru un pic de lumină, o clipă. Un mic prozo-poem foarte interesant, cu mai mult, de cel puțin două interpretări. Acel rottweilerul, poate fi orice, depinde unde fuge gândul.
Cu multă admirație,
Sofy
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE