când plâng

[Mitică Horlaci]

lumea smulge
zâmbetul meu forțat
se rostogleste
prin tristeți planificate
suferința
în suflet golul se umple
ucigându-mi dorința
de zei
uite-i cum se coboară
hoții

īn vene sângele
īnghite otrava rugăciunii
am poate inima de carton
de văd păduri căzute sub amenințarea peniței
si trupuri învinse sub amenințarea crucii
când plâng

[Mitică Horlaci]

Mii de multumiri Valeria!

[Mitică Horlaci]

Multumesc Angelina!

[Mitică Horlaci]

Sincere multumiri Sofia!

[Valeria Merca]

...

am poate inima de carton
de văd păduri căzute sub amenințarea peniței
si trupuri învinse sub amenințarea crucii
când plâng - un final care mi-a plăcut mult și care contribuie la intensificarea stării transmise

Cum bine observ: după o poezie veselă vine una tristă... :) 

Am citit cu drag

[Nădejde Angelina]

Mi-a plăcut!

[Sofia Sincă]

Poemul se învârte în jurul unei spirale ce conservă tristețe, decădere morală, trăirea tristeții intensiv prin artă. Deprimarea pune stăpânire pe eul poetic și pe întregul poem. O zbatere profundă a sufletului.

de zei/uite-i cum se coboară/hoții - aici, indiferent cum se asociază versul din mijloc, cu cel de sus sau cu cel de jos, se coboară, nu dă bine. Se cere scos, se sau înlocuit, deoarece nici, cum coboară nu este o asociere fericită.

rostogleste - rostogolește, typo

Am citit cu plăcere și interes,

Sofi