Se unduiau în voie macii...

[Valeria Merca]

Se unduiau în voie macii sub cerul fără niciun nor:
Dorința se-ntrecea pe sine într-un îndemn stăruitor!

Alăturea, salcâmul tânăr povestea verii plămădea:
Mânat de setea așteptării, simțeam cum vii în calea mea!

O vrabie zorise zborul spre puișorii ei vioi:
În cânt se-nveșmânta câmpia, în dor nestins de amândoi!

Amurgul trimitea în taină timide raze-n roș'-aprins:
Urma să știm doar împreună că dragostea-i de neînvins!

[gabriel cristea]

Ai împletit o minunată sinestezie lirică, Valeria! Am admirat cu drag țesătura.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Ce frumos! "În cânt se-nveșmânta câmpia, în dor nestins de amândoi!"

[Chris]

impreuna dragostea e de neinvins...
foarte frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Minunați sunt macii tăi, Valeria! Bravo!

[Valeria Merca]

E o poezie cu formă fixă, dragă Sofia, precum bine ai intuit! Se numește elidă. Este un gen de poezie pe care am descoperit-o de o bună bucată de vreme la maestrul Ion Roșioru. Îți mulțumesc pentru comentariul care mă bucură nespus și mă motivează! 

Alese mulțumiri!

[Valeria Merca]

Un comentariu care mă onorează, venit din partea unei „admirabile cultivatoare de maci”, în stihu-i inegalabil! :)

Gina, îți mulțumesc!

[Sofia Sincă]

Sentimente puse pe tapetul poeziei, foarte plastic relevate... Încântătoare distihurile, pline de culoare și dinamism. Precis e vreo poezie cu formă fixă, de ale tale, dar n-o denumesc să nu greșesc. Nu le am cu astea...

Cu multă apreciere,

Sofi

[gina zaharia]

Roșu intens. Farmec. Bucurie. Imagini și raze de suflet.

Frumos, frumos!