la plug

lipit de palmele bunicului plugul dezleagă în câmp
un ștergar cu pliuri drepte
fară zgomot
aburii pământului răsucesc
lumina strălucind inegală a cerului marin
în brazde sălbatice

la capătul locului bunicul întoarce caii
izvoare negre se desfac în urmă
pașii iscodesc reavănul plugului scufundați în speranțe
picuri scăpați de pe fruntea lui obosită
se înfig în brazdă ca o cruce
grei
zâmbește bunicul pe sub mustața decolorată de păpădie
un strop de sânge îl împodobește în palmă

mulțumit de cum a ieșit arătura
cade în odihnă pe-o umbră de măgura
privește de sus așternută lucrarea
rânduri solemne și drepte ca turla unei biserici
trage pălăria în umbra ochilor și fluieră
un cântec inventat de el pentru liniștea cailor

copleșit de timp visează mirosul de iasomie
cred că pot să te ajut
zice boaba de porumb încolțită-n gândul său

înainte de a intra în suflet viața mai mult ne atinge
ziua câteodată are căutăturile ei sălbatice
îngroapă-mă aici împreună cu jumătatea sufletului tău

Vizualizări: 81

Îmi place

Membri cărora le place: 5

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Dinca Valerian pe August 8, 2020 la 12:25am: Multumesc pentru apreciere, Camelia Ardelean.

Comentariu publicat de Camelia Ardelean pe August 7, 2020 la 9:00pm: Frumos, am rezonat!

Comentariu publicat de Dinca Valerian pe August 1, 2020 la 2:57pm: Multumesc, gabriel cristea

Comentariu publicat de gabriel cristea pe August 1, 2020 la 11:53am: Minunat!

Comentariu publicat de Dinca Valerian pe Iulie 31, 2020 la 11:59am: Va multumesc pentru apreciere, Valeria Merca

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Iulie 31, 2020 la 9:07am: Nostalgic, fermecător! Un poem frumos construit!

Comentariu publicat de Dinca Valerian pe Iulie 28, 2020 la 1:02pm: Multumesc, Chris

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iulie 28, 2020 la 9:32am: Deja ți s-a conturat stilul, metaforele pe temă sunt la locul lor, în lumea cuvântului și ale trăirilor poetice.

Aratul - respiraţii ale pământului ce plutesc sub plugul bunicului, descrise cu farmec profund. Mânuirea versurilor este originală, mesajul pus pe tabloul bunicului, rămas viu în gândul poetului.

Se pot construi metafore răsunătoare din orice idee, din amintiri sau din cămările minții ce conservă stări triste sau de bucurie, de lumină sau întuneric.

încolțită-n în gândul - scoate pe -n

Deosebită apreciere,

Sofi

Comentariu publicat de Chris pe Iulie 28, 2020 la 8:00am: un tablou memorabil, foarte frumos

Comentariu publicat de Dinca Valerian pe Iulie 27, 2020 la 7:23pm: Multumesc mult, gina zaharia. Ma bucur ca bunicul meu iti place, in viata mea a avut un rol drosebit. Si cred ca inca mai are.