Mă iubiți puțin mai târziu

[Denisa Curea Popa]

Scriu și înod firul care topește inima
fac lucruri pentru ziua următoare
incurabile stângăcii se leagănă în suflet
pe picioare
până cineva întoarce capul
o vorbă
ei bine hai să vedem
unde ne aruncăm privirile neputincioase
fără să pierdem ceva
din noi
din admirabila seriozitate
ne-am putea rostogoli
într-o tăcere fermecătoare
de vom spune una sau alta
cât de liberi am fi
adânciți în gânduri ca-ntr-un gol dulce

[Denisa Curea Popa]

Aici mă simt acasă si niciodată singură.

Cu recunoștință, vă mulțumesc! 

[Sofia Sincă]

Interesant poem. Autoarea transmite trăirile din singurătate, în așteptare...

Un discurs liric despre sensibilitate și tăcere.

Frumos, frumos!

Sofi

[Denisa Curea Popa]

Vă mulțumesc, doamna Ana! V-am citit cu emoție comentariul. 

Considerație! 

[Ana Cîmpeanu]

Farmecul simplității și al sensibilității care învăluie în metafore calde gesturi cotidiene! Emoționantă cumințenie și lipsă de emfază, concentrare a universului sensibil din miezul unei stări lirice!

[Denisa Curea Popa]

Bucuria este de partea mea, Cristinela. Îți mulțumesc!

[Chris]

versurile mi-au dat senzatia de dulce-amar

ma bucur sa te recitesc...