în noaptea asta....

[Chris]

în noaptea asta nu se moare

și nici nu s-a murit vreodată

câte o stea timid răsare

din lacrima pe cer brodată

mai plouă doar pe la ferestre

o ploaie rea o ploaie deasă

și lasă îngerii drept zestre

iar veșnicia-o dă mireasă

cireși în floare-i pun năframa

prin fluturi albi o-ntreb de mama

[Chris]

Sofy :) te pup! :-*

[Sofia Sincă]

O încercare timidă. De ce timidă, Augusta?

Oricum există mesaj, este temă și anume cea de amintiri și lacrimi pentru mama.

E bine, te mai așteptăm!

Sofi

[Chris]

nu ai de ce sa superi Valeria, ba din contra, eu iti multumesc pentru observatii. tocmai de aceea am si postat textul pentru ca acesta este un cenaclu, nu?! 

da, eu scriu sau incerc :) sa scriu proza... 

[Valeria Merca]

O meditație, un gând, un dor, o apăsare. S1 mi-a plăcut în mod deosebit. Nu simt liantul între s1 și ceea ce urmează; 

în ultimul distih, subiectul propoziției pare confuz. Regândit, textul ar  deveni unul reușit. Îmi doresc să nu supăr, cu aceste observații. Îmi amintesc că am citit cândva o poezie  de-a ta care mi-a plăcut, deși, la fel de bine-mi amintesc că tu scriai îndeosebi proză. Greșesc? :)

cu drag,