Numai ochi și capră-neagră

[gabriel cristea]

Mă dusei să văd codalbii,
dar, cum nu pornise vântul,
rămăsei pe creasta mută
- într-o lume-n așteptare -
numai ochi și încordare.

Peste piscuri-fierăstraie,
nălucind în siluetă, 
capra-neagră-ncremeni
ca un sfinx de piatră rară
- numai nori și ochi de ceară.

Răscolii apoi masivul
și-i văzui pe cer rotindu-și
ciocurile înroșite;
Sub aripi de miazănoapte
- numai lut și iz de moarte.

Mă dusei să caut sfinxul
printre gândurile goale,
dar, cum nu-l găsii acolo,
rămăsei lâng-o zănoagă
numai ochi și capră-neagră.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Uneori, rădăcinile sunt atât de adânci, încât răsar pe creștetul caprei-negre ca un corolar al dăinuirii...

[Nikol MerBreM]

Numai drag de natură și țară! Și, desigur, poezie!

Drag,

Nikol

[Sofia Sincă]

O vibraţie amară străbate trăirile poetului şi pe ale noastre o clipă, pentru natura transformată în cremene.

Mesajul realităţii evocă starea de singurătate în fața naturii împietrite, ultimul vers din fiecare strofă, sub formă de simboluri sensibilizatoare,  lasă urme de nostalgie pentru ceea ce a fost și a dispărut în timp.

Simțire poetică și a minții...

Deosebită apreciere,

Sofi