Stăteai la ușa inimii mele

Și băteai...

M-am uitat pe vizor:

„Mai târziu Doamne“ am zis

Și-am pus zăvorul.

M-am închis pe dinăuntru

Am rătăcit pe dinafară

Și în rătăcirea mea

M-ai respectat când eu strigam

Că am liber arbitru.



Diamantul iubirii

L-am tăvălit prin noroiul logicii

Și ochiul meu bolnav

L-am dus la doctor...

Doctorul Te cunoștea

Și candela stătea lângă EL...

(Teo…

Doamne, ce ploaie!

Poetul,

Kamikaze  în oceanul  valurilor cubice,

Valurile cu... bice lovesc surd,

Fără țărmuri  de milă.

Bula de oxigen

Ține-n taină, încă, titlul și punctul

În sertar.



Apoi

Căderea, în valurile  sferice, în aburii

De la  malul nopții,

Lumina farului se zbate  ca un pescăruș lovit

Și plonjează în



 Triunghiurile adâncimilor, sepiile mișună

 Pline de cerneală simpatică,

 Și de aici,…

Poezia mea străină îmi e.

Sare la mine din gura altuia,

Se altoiește  în aer

În fel de fel de chipuri, neștiute.

Apoi se -nfășoară după cel pe care îl văd

În fiecare zi în oglindă, trimițându-l la

Eclesiast:1.10.

„Ce pânze de păianjeni sunt  ochii tăi!„

Strigă și se sparge în ecouri:

Ca un foc de artificii, unele, altele peșteri;

Printre  stalagmite

Strig eu, eu, eu... se aude

Din adâncuri

Noi, noi, noi...…

Rasfoiesc  calendarul.

În loc de date, coloane:

Iubire, destin, domino.



Iubirea,

Lava  ei mă arde de mic.

Până  am descoperit să-i reglez tirajul,

Focul mi-a mistuit zilele

Una câte una.

Mori și înviezi copilăria,

Mori și înviezi adolescența,

Mori și înviezi tinerețea,

Curg aniversările.



Iubirea, clepsidră,

Nisipul sunt  eu.



Iubirea, gardul viu al Edenului,

Cine vrea să-l dărâme,

Să facă…

L-am văzut pe  Nichita în

”Barul  elegiilor de noapte”,

Am vrut să dau ceva de băut.

Mi-a arătat sticla   pe masă...

Eticheta, fereastră  azurie cu litere

De sărut în talpă, „Necuvintele”.

„Tăria asta se bea fără vorbe”,

A  rostit  glasul  cântat

Cu  scânteia de luceafăr în ochi.



Nu am apucat să iau

Nicio sorbitură, lângă noi,

De unde? Nu știu! Nicole Labiș

Avea, ca un mucenic,  

„Pasărea cu clonț de rubin”

Pe…

 
Sunt nopți, când un păianjen uriaș
Își face pânză de la lună la pământ,
O pânză - harpă,
Al cărei cântec îl aud doar poeții.

Dimineața nu înțelegem nimic...

Unii spun că au visat frumos,
Alții, coșmaruri...

Cu toate acestea
Lumina-i pentru toți,
Aceeași!
(Vol. Tablouri fără semnătură)

Atelierul era devastat,

tabloul  avea rădăcini groase

înfipte în parchet

perdeaua  în bătaia vântului

coamă lăptoasă a iepei, cu  potcoava pierdută

în iarba înrourată,

călare pe norii vineți.



Ramurile din tablou se umflau

ca brațele deltei,

pe unul treceau călăreți cu săbii flămânde,

pe altul  câmpuri cu burta ghiorțăind

de speranțe, la mijloc fum, ceață și parlament

în vârf doar blocuri, mall -uri, sedii de banci

înclinau copacul…

   
Trei ochi prin care
Cerul privește în casa mea,
Mi-arată un păr, frumos
Mai ales primăvara - nflorit,
Fără să-i văd tulpina.
Ochii mei, ferestre prin care
Nu Te văd niciodată...
Te simt
Și nu știu unde
Să arăt cu mâna!

(vol. Tablouri fără semnătură)