Ce bine ar fi,

să mă pot răsturna dintr-o parte în alta a zilei,

îmbrăţişată cu fiecare minut,

asemenea nisipului dintr-o clepsidră!

Atunci timpul mi-ar deveni prieten

şi nu m-ar mai duşmani,

iar eu aş putea încetini astfel răsturnarea,

fiecărei clipe preschimbată în fir de nisip,

eternizându-i doar frumuseţea,

în trecerea ei dinspre noapte către zi.

       Încă  de la început te-ai prins în jocul bărbatului...

       presupus pereche,

       din a  cărui coastă ai răsărit tu:

      tu Ana-femeia  cetate, încărcată cu atâta mister,

      ce aştepta în taină mare, să-l pătrundă el,

      bărbatul... presupus pereche;

     tu Ana-soţie credincioasă,

     demnă de sacrificiul suprem

      şi neânduplecată de nicio stihie,

     …

      O, neastâmpărate Cupidon, fereşte-te de mine

      şi nu-mi aprinde iarăşi focul dragostei,

      de vrei să nu te mai blestem!

      Nu ţi-a fost oare  de ajuns, de-a lungul veacurilor ,

      câte focuri ai aprins?

      lăsându-le  în grija unor muritori nepăsători,

      ce s-au lăsat uşor ademeniţi doar de văpaia efemeră,

      a limbilor de purpură ce ard mocnit,

      în sufletul odat-aprins?

      Ai…

             Sufletul meu-floare de crin,

răsărit din revărsarea Căii Lactee, 

tânjeşte clipă de clipă,

după sufletul tău-floare de măr,

simbolul florii pereche

şi al iubirii zămislite de cer;

luna sfioasă ne zâmbeşte complice,

privind duios singurătatea fiecăruia dintre noi,

asemenea unei mame gijulii, încercând

 să ne oblojească rănile deschise,

ale durutului dor  de dor.