Nici om nu mai pot să fiu
mi-am pierdut acest drept
involuntar
mă voi impodobi cu vechii de
mine şi-o să vă las
să mă scurtaţi ca pe-un gard
viu
ca să nu cresc prea mult
şi să distrug grădina pământul
cu umbra
Adăugat de Kazakh la Martie 31, 2016 la 10:44pm —
4 Comentarii
Ultimul cer de zgârci gălbui
Avea-ntr-însul o nevroză
Zadarnic loc de veci pustiu
Din cărămizi şi roză
Spinări de melci şi de gândaci
Cu limbile-i de lupi 'zgoniţi
Au ros oraşe mari întregi
Şi cetăţeni încremeniţi.
Adăugat de Kazakh la Martie 22, 2016 la 11:30am —
6 Comentarii
Las în urmă-un stern lichid
Pe un vaiet de curente
Mi te smulg şi mi te-nchid
Între şoapte şi regrete
Pântec alb de zeu livid
Te înghite absolută
Dumicat de om femeie
Cu gust acru de cucută
Adăugat de Kazakh la Martie 13, 2016 la 5:21pm —
6 Comentarii
Nu o să ştie nimeni
c-au învăţat caii pricina ierbii
sunt vinovat de hergheliile
flămânde
Spune tu gură de oase
şi morminte
Spune că mă iubeşti şi nu
o să ştie nimeni
Sunt vinovat de coloanele de timp
dintre noi
de tăcerea aceasta lipsită de
Alb de verde de nea
Lasă-mă să te iau în braţe
univers atât de moale şi timid
şi nu o să ştie nimeni
c-am făcut-o cu forţa temerii de
moarte
Sunt vinovat de…
Continuare
Adăugat de Kazakh la Martie 12, 2016 la 4:41pm —
7 Comentarii
Împătureşte această hârtie, Ioana,
şi fă-o aripă,
şi fă-o nor,
vedere, ori urlet
plângi peste ea, plângi,
mototoleşte-o,
şterge tâlpile oamenilor cu ea,
mâinile cu ea, arunc-o departe
cât încă cinci planete ca ale
noastre,
Dar caut-o, caut-o, caut-o,
pune frunze peste ea, verdele lor
pune-l peste ea
şi plângi, plângi peste ea,
rupe-o, mototoleşte-o,
îndeas-o în pământ
şi fă-o...
Fă-o iarăşi copac!
Adăugat de Kazakh la Martie 7, 2016 la 11:30am —
7 Comentarii
Venise la mine pasărea
Care a mâncat muntele
Să-i asist firesc la naşterea
Ouălor cornute
- Pasăre, pasăre, pasăre
Îţi latră pe aripi copacul
Cu rădăcinile-i canine-
Veştedul tentacul
Adăugat de Kazakh la Martie 4, 2016 la 8:18pm —
9 Comentarii