De soare e mereu setos pământul,
După căldura lui tânjeşte piatra,
Mocneşte-n salbe, zgribulit, cuvântul,
Sub coviltire stă uitată şatra.
Un scâncet de copil îngână zorii
Şi scârţâitul roţilor din drum,
În rotocoale se alungă norii
Amestecaţi cu palele de fum.
Cărbuni din ochii de pirandă
Aprind cuţitele-n zăbrele
Şi salbe cu iz de lavandă
Plâng şatra viselor…
ContinuareAdăugat de Gabi Negulei la Octombrie 6, 2014 la 2:13pm — 5 Comentarii
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor