am demascat uraganul acela îmbelşugat

dragul de el

lăsa impresia că ţurţurii polari

îi ocupaseră toată fiinţa…

încotro mergi viteazule

unde duci toate cheile lumii

de ce ostaşii aceia se tot încurcă în săbii

în faţa casei mele…

un pustnic își scutură veșmintele deasupra prăpăstiilor

adună semințele încolțite de lupi

răsădește o pădure două trei

încearcă un tangou…

Cărbunii de pe umeri mi i-ai lăsat la poartă,

Habar n-aveam că focul stătea ascuns sub pod,

A fost de-ajuns o vrajă pe-o pagină de artă

Și-am devenit scânteie în…

făcusem performanțe în astrologie

câteva date

într-un discurs platonic nu strică

îl voi rosti odată cu îngăduința de a zăbovi…

eu căram în palme două scoici albastre

tu le sculptai cochiliile din solzi de opal

și-mi spuneai că-mi stă bine cu rochia de astăzi

dar să-i pun vise la…

oprisem câteva culori zdrențuite

treceau spre munți

puteam să mă înrolez

fiecare nuanță mă făceau una de-a lor…

tăcerea avea tocuri de aur

se plimba cu mâinile la spate și mai cerșea câte un măr

din livada cu hohote

aiura…

Se amesteca în tornada luminilor 

nu deslușea ceilalți orbi sosiți odată cu ea,   

poate pentru că erau stângaci 

din trecut…

am luat cu mine toate cheile peșterilor

drumul e tămăduit de crezul ce-a ars mocnit

după un incendiu

au pierit atunci privighetori care-ți umpleau brațul…

Gondolier nebun, te-avânți sălbatic

Prin galerii de sare și de foc,

Nu simți că universul ți-e tomnatic

Iar dacă pun și gramul de noroc…

am auzit că la concertul viorilor

din noaptea asta

sosesc toate cântecele în frac

și flori de timp…

precis ești mentorul care desface

toate nodurile inimoase

în mijlocul francheții

o să trec printre ele…

nu toate culorile au trenă

s-ar putea ca unele să-ți pară străine

uneori ireproșabile

îmi cântărești nedumerirea…

nu-s de prin rolul ăsta

aprindeam un chibrit

curioasă

cum improvizezi gamele…

treci prin ușa peșterii mele

te întrebi

de ce n-am zăvorât-o

odată cu prima cădere de grindină…