XXXII. CALEAŞCA DE AUR (Urmaşul lui Dracula)

[Ion Nălbitoru]

 

            Anii  au trecut  şi generaţii după generaţii s-au  perindat pe Terra…

Contele s-a ţinut de cuvânt şi a refăcut Palatul din Carpaţi unde cândva fiica şi ginerele său îşi duceau liniştiţi existenţa, până ce într-o noapte vânătorii de vampiri i-au trimis într-o altă lume…  

Şi chiar dacă timpul trecea nemilos, Prinţişor şi Narcisa rămâneau mereu tineri, fapt observat în primul rând de prietenii lor cărora le apăruseră pe la tâmple şuviţe de păr alb şi riduri pe la coada ochilor. Contele decise că e momentul să-şi anunţe plecarea undeva departe în străinătate pentru mult timp şi îi invită să-şi petreacă restul vieţii în acel palat. La început, Narcisa fu foarte încântată de această veste, dar îşi puse întrebarea dacă nu se va plictisi odată cu trecerea secolelor…

            Contele îi zâmbi însă îngăduitor amintindu-i:

            - Ai uitat că v-am oferit cadou de nuntă o caleaşcă de aur cu cai năzdrăvani? Lumea este mare, iar timp aveţi berechet ca să-i colindaţi meleagurile!

            - Sinceră să fiu, chiar mi-aş dori să văd America…

            - Parcă numai America!? Aveţi în faţă o veşnicie! Vei vedea cele mai spectaculoase şi misterioase ţinuturi în care n-a călcat picior de om.

            - Mi se pare mie sau te-ai cam schimbat? – îl întrebă Prinţişor

            - Remarca ta este corectă!...  Frapaţi de splendorile şi liniştea palatului, n-aţi observat că omenirea a trecut la un nivel superior organizat! Voi n-aţi remarcat nici trecerea anilor!

            - Să nu spui că am trecut şi de apocalipsă!?

            - Cam aşa ceva!  Dar n-a existat apocalipsa prevăzută de ocultişti. Au fost schimbări energetice la care omenirea s-a adaptat foarte repede.

            - Deci este posibil să avem contact cu alte lumi paralele sau din alte universuri!? Dacă nu mă înşel, şi neamul vostru a suferit schimbări, nu!?

            - Aşa-i! Asta i-o povesteam cândva fiului tău, Mircea, pe vremea când îl îndemnam să se implice în politică. El a participat activ la acele evenimente, dar apoi s-a retras. Omenirea are deja alt curs… Acum nu mai stăpâneşte lumea averea, ci mult mai importantă este Inteligenţa! Sistemele bancare au dispărut deja… Dar nu vă încărcaţi memoria cu ceea ce nu vă interesează!

            - Parcă vorbeai de o propunere...

            - Suntem invitaţi la fraţii noştri din America!

            Şi Contele Dracula care între timp îşi alesese o ducesă tânără, frumoasă şi ageră la minte, plănui plecarea peste ocean   într-o lungă călătorie.

            Într-una din seri contele sosi la palat şi îi întrebă:

            - Sunteţi pregătiţi? Peste câteva zile plecăm spre lumea nouă!

            - Hei, dar nu mai vorbeşti de nopţi?

            - Evoluţia, dragă nepoate! Zi sau noapte este la fel şi pentru noi. Bineînţeles că prioritară rămâne noaptea cu splendorile sale!

            - Şi cine conduce caleaşca de aur?

            - Cum cine? Eu, Contele Dracula, voi fi birjarul, iar ducesa mea, birjăriţa! Iar tu, urmaşul meu, alături  de soţia ta veţi avea onoarea să staţi ca o familie împărătească în caleaşcă! Voi aţi rămas în continuare cu două vieţi, dar se pare că în noua dimensiune veţi mai câştiga încă una!

            - Uhuuu!

            … Şi nopţile fură brăzdate în diverse părţi ale planetei parcă de o roată de foc, afirmau unii, sau de un obiect zburător neidentificat, afirmau alţii. Mass- media făcu vâlvă de invazia unor fiinţe de pe alte planete! Contele şi urmaşul său se amuzau la culme de naivitatea oamenilor.

            - Nepoate, în curând vor apărea şi fiinţele din spaţiu şi o nouă treaptă va fi escaladată!   

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de lectură.

da Coza