Îs cam „blondă”!

[Mihaela Suciu]

             Lângă o cărare, două plante se însoreau de zor; un brusture falnic (avea doi ani) și-o păpădie pișpirică (de câteva luni). Lui i se năzări ceva și începu s-o zgândere ținându-se scai după ea, cu vorbe „du-te – vino!”: ba că-i prea mică dar specială, ba că-i rotundă ca o bulă dar spumoasă, ba că e prea „blondă”...  Păpădia inițial a tăcut ignorându-l, poate-și dă seama ’nealui de eroare, dar el nu, hăisss și cea! repeta aceleași cuvinte, ca hârâiala gramofonului cu placa zgâriată: „Bla, bla... Hai, zi! Di, Lia! Dii... Lia!... Diii!”

           Lia –  că așa se numește plăntuța, chiar dacă nu era precupeață, într-o zi și-a pus mâinile-n șold, teatral, spunându-i direct ca-ntr-o scenetă, la scenă deschisă:

 –  Scaiete, măi băiete, să ne-nțelegem!!! Oi fi tu, în țarina asta, popular numit: „hacul” tuturor bolilor și eu: „curu’-găinii”, dar eu nu-s boala ta, să-mi vii de hac! că-ți întorc și eu... parol! Oameni cu bună știință ne-au dat nume latine – să ne recunoască o planetă! N-am putea vorbi și noi aceeași limbă, limba latină? De-i moartă, las-o moartă! Și eu, și tu, defecte avem nenumărate, dar eu, una, nu stau să-mi pierd timpul numărându-le, mă bucur să-ți descopăr calitățile! Muțește!... Nu-ți fac reverențe, nu-ntorc capul și nici cuvintele, c-ai fi tu „buric”. Să fie clar! Când n-o să mă mai surprindă viața cu nimic, o să mă surprindă moartea... Zbor! Ete, na! Un puf, puf de Lie-păpădie!... Să fim realiști!... Ograda e mare, trăim și noi (cum ne numesc unii) – „buruieni”. Nu observi că lumea e bolnavă? N-om fi noi doftorii ăi mari, dar ce-ar fi ca omenirea să se trateze ca-n străbuni? Să ne redescopere ca leac! Și... în fond, de ce n-am putea bucura văzul, cu florile noastre, cu verdele nostru, într-o lume gri? Hai, zi-le!... De bine! S-a-nțeles?... Cortina, vă rog!

            Un copil trecând prin acea zonă, din curiozitate, a tras de păpădia-Lia și-a fugit cu pălăria ei în pumnișor strigând emoționat: „Mama! Mama! Mămicooo!...”. A doua zi, locul a fost decopertat și s-a turnat asfalt.

            Morala? N-o știu! Trebuia?... Nu trag concluzii! Spun totuși în spirit de frondă: Mi-e părul alb și eu... îs cam „blondă”! 

Ps: Dedicație copiilor mei. Mulțumesc, Bogdan și Iulia! Azi, fiul meu împlinește 25 de ani - pentru mine e un sfert de veac cu bucurie din partea lui, de la fată am mai mult fiind mai mare. :))) 

[Nikol MerBreM]

Povestea, ca o păpădie, sufli (o citeşti), te bucuri şi apoi rămâi cu dorul...

P.S. Cu două bucurii, nici blondele nu sunt chiar blonde, darmite dumneavoastră :), să vă trăiască!

[nicolae vaduva]

La mulţi ani! Să vă bucuraţi mereu de bucuria copiilor dumneavoastră.

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc!

Nikol MerBreM a spus :

Povestea, ca o păpădie, sufli (o citeşti), te bucuri şi apoi rămâi cu dorul...

P.S. Cu două bucurii, nici blondele nu sunt chiar blonde, darmite dumneavoastră :), să vă trăiască!

[Mihaela Suciu]

A fost o surpriză să apăreți în pagina mea, dar așa am prins șpilul ca să comentați. :))) O să dedic fiecare text aniversării unui copil și în curând devin mamă eroină! :)

Mulțumesc frumos pentru citire, urare și timpul acordat!  Și ieri, și azi când ați apărut, eu am tresărit de bucurie... Nu mai postați o poezie să mă pună pe gânduri? 

nicolae vaduva a spus :

La mulţi ani! Să vă bucuraţi mereu de bucuria copiilor dumneavoastră.

[nicolae vaduva]

Sunt un cititor mai bun decât autor. Din păcate sunt un comentator fără ştiinţa manipulării cuvintelor de aşa natură încât să nu zgârâie orgolii. Din această cauză prefer să citesc,  iar dacă îmi plece, mai mult sau mai puţin, las un semn. El trebuie să spună că undeva, cineva, a rezonat. M-am bucurat, aparte, pentru bucuria dumneavoastră, pentru gestul de a împărţi cu cititorul un eveniment care vă marchează.

Să fiţi iubită de cei dragi şi să-i iubiţi la fel de mult!

Cu stimă şi sinceritate,

nicolae 

[chindea maria elena]

Mânca-o-ar mama pi ea ia de păpădie înțelepțită-n alb de blondul soare, că bine li mai zice!:)))  De ne-am fi leac în loc de-otravă unii altora , ce minune ar dansa pe plaiul lumii! Da de, metehne vechi, de moartea caprei, de vitalul spațiu, ș-alte flecuștețe ce ne-amărăsc licoarea vieții, și ne-ngrădesc și zborul și plutirea în lumină!.... Să-ți trăiască minunile, minune ce ne descrețești frunțile... prin brusturi, ori scaieți, păpădii sau zâne, tragi sfori, sfădești, te bucuri, înbucurându-ne cu grație! Îmbrățișări!  

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! Dacă unii au metehne e problema lor, eu îmi văd de ale mele. Sper să fiu de folos în locul în care pășesc. Te îmbrățișez cu multă bucurie! M-am gândit la tine când am scris „a tras de păpădia-Lia și-a fugit cu pălăria ei în pumnișor”, acum, să nu mă împuști. :)))


chindea maria elena a spus :

Mânca-o-ar mama pi ea ia de păpădie înțelepțită-n alb de blondul soare, că bine li mai zice!:)))  De ne-am fi leac în loc de-otravă unii altora , ce minune ar dansa pe plaiul lumii! Da de, metehne vechi, de moartea caprei, de vitalul spațiu, ș-alte flecuștețe ce ne-amărăsc licoarea vieții, și ne-ngrădesc și zborul și plutirea în lumină!.... Să-ți trăiască minunile, minune ce ne descrețești frunțile... prin brusturi, ori scaieți, păpădii sau zâne, tragi sfori, sfădești, te bucuri, înbucurându-ne cu grație! Îmbrățișări!  

[gina zaharia]

La mulți ani frumoși fiului tău, Mihaela! Să te bucuri mereu de copiii tăi la fel ca acum. Și să ne scrii la fel de frumos!!!

[chindea maria elena]

Hi hi hi, dragă Mihaela, nici nu ști cât di dragi mi-s mie păpădiile... aș putea scrie un volum de versuri filozofice pe seama lor!:))) Altfel, îs o hlizită care-mi place să-mpărtășesc minunea vieții cu păpădiile celelalte, cu oamenii fluturi, sau vulturi, mi-i drag să urmăresc caleidoscopul lumii, unicitatea vibrației celorlalți, sculpturile de suflet în marmora luminii! Mă „rățoiesc” doar atunci când vreun geniu n-are loc de mine în dimensiune și cată să mă vâre în alaiul sclavilor-aplaudaci al lui, iar dacă mai cearcă și-un plasture pi gură, mintenaș mi-aduc aminte că-s dragon, și ascultare fără tăgadă doar unuia Îi datorez! Deși, să fiu sinceră, nici către El ascultarea nu-mi reușește totdeauna; da El știe și mă-ngăduie, hi hi hi, crez că s-o fi săturat câte urecheli mi-am luat, fără învățătură! Tărtăcuță tare!:)))  Ș-atac la pălăria mea, doar di la prieteni accept!:))) Le-o și dau, de le place, nu-s gomoasă, nici zgârcită! :)))  Îmbrățișări! 

Mihaela Suciu a spus :

Mulțumesc! Dacă unii au metehne e problema lor, eu îmi văd de ale mele. Sper să fiu de folos în locul în care pășesc. Te îmbrățișez cu multă bucurie! M-am gândit la tine când am scris „a tras de păpădia-Lia și-a fugit cu pălăria ei în pumnișor”, acum, să nu mă împuști. :)))


chindea maria elena a spus :

Mânca-o-ar mama pi ea ia de păpădie înțelepțită-n alb de blondul soare, că bine li mai zice!:)))  De ne-am fi leac în loc de-otravă unii altora , ce minune ar dansa pe plaiul lumii! Da de, metehne vechi, de moartea caprei, de vitalul spațiu, ș-alte flecuștețe ce ne-amărăsc licoarea vieții, și ne-ngrădesc și zborul și plutirea în lumină!.... Să-ți trăiască minunile, minune ce ne descrețești frunțile... prin brusturi, ori scaieți, păpădii sau zâne, tragi sfori, sfădești, te bucuri, înbucurându-ne cu grație! Îmbrățișări!  

[Mihaela Suciu]

Domnule Văduva, eu vă înțeleg perfect, dar dacă scrieți un text sau o poezie și postați, mie mi-e de ajuns în privința dumneavoastră. Știu că citiți ce scriu și nu-i nevoie de nici un semn ca eu să fac comentarii, o fac oricum fiindcă îmi place, rezonez! Pentru mine e mai important timpul pe care îl alocați inspirației, fiindcă atunci, îmi dați de gândit ce-ați vrut să spuneți.
„Să fiţi iubită de cei dragi şi să-i iubiţi la fel de mult!” - Mulțumesc! aici e mai dificil, fiindcă fiecare iubește în felul său; mă simt iubită, dar eu cred că n-am să pot să mă ridic la nivelul așteptărilor; e ca la săritura în înălțime, o cam dau în bară! :)))


nicolae vaduva a spus :

Sunt un cititor mai bun decât autor. Din păcate sunt un comentator fără ştiinţa manipulării cuvintelor de aşa natură încât să nu zgârâie orgolii. Din această cauză prefer să citesc,  iar dacă îmi plece, mai mult sau mai puţin, las un semn. El trebuie să spună că undeva, cineva, a rezonat. M-am bucurat, aparte, pentru bucuria dumneavoastră, pentru gestul de a împărţi cu cititorul un eveniment care vă marchează.

Să fiţi iubită de cei dragi şi să-i iubiţi la fel de mult!

Cu stimă şi sinceritate,

nicolae 

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! Mă străduiesc... Drag de gând, drag de tine!


gina zaharia a spus :

La mulți ani frumoși fiului tău, Mihaela! Să te bucuri mereu de copiii tăi la fel ca acum. Și să ne scrii la fel de frumos!!!

[Ioniţă Gabriela]

frumos ca ai baiat de 25 de ani ....eu am fetita de 19 ...ne incuscrim? Tot binele din lume tie si copiilor tai, Mihaela! (si mie imi place papadia!!!)