Plasmă

[Ioniţă Gabriela]

Plasma

 

          Locuieşte la casă, la trei kilometri de nebunia oraşului.  Are un living cât să parcheze trei maşini, scările din stejar urcă maiestuos la etaj, iar cele din granit coboară hotărâte în beci. De cum intri dai cu ochii peste tot felul de poze, desene, picturi şi alte fleacuri de-ale copiilor, înrămate frumos şi aşezate strategic pe toţi pereţii pentru a fi la vedere şi fără să le cauţi.

          - Doamne, ce flori frumoase ai ! şi fântână arteziană …şi casa, ce spun eu casă, e o vilă în toată regula! Numai primarul oraşului mai are aşa, darămite la voi la ţară! Superbă!

          Doamna P . este în vizită şi nu mai conteneşte cu laudele. Intră. Se descalţă în antreu, încalţă papucii de casă oferiţi de gazdă şi începe a se minuna:

          -Ai cuier alb în antreu,  şi mobilă albă pentru papuci, şi pentru umbrelă!  Doamne, ce boltă ! Şi scările din ce-s?

          -Stejar, lasă scările, hai, intră, intră!

          -Da mâzgălelile astea ce-s, de-ale elevilor, nu?  Nebună mai eşti, le-ai mai şi înrămat ?!

          -Sunt ale copiilor mei, de când au făcut ochi şi până azi.

          -Aaaa, mă scuzi!

          Se aşază pe canapea, cu ochii roată în living . O pictură,  mâzgâlitură, făcută la două mâini de fetiţă şi bunică, tronează singură, singurică pe albul peretului din faţa canapelei. ,,Cam sărăcuţ! ,,gândeşte doamna P.

          -Da plasmă n-ai ? Una aşa de unu pe unu, sau chiar  doi metri lungime. La aşa locuinţă trebuie una de ultimă definiţie şi oricum ar fi mai potrivită decât desenul.

          -N-am !

          De ciudă, ameţeală şi nervi i-a servit cafeaua fără zahăr.

,,Plasmă, n-are plasmă! Are televizoare în fiecare dormitor, dar la plasmă nici că s-a gândit ! Da numai ea să se gândească ? El ce-are? De ce nu s-a gândit? Mama ei de viaţă! Of, n-are plasmă! ,,

Cu un clik la calculator vede şi plasmele. Mai mare, mai măricică, mai de ultimă definiţie, mai fără definiţie, dar toate  costă ! Studiază contul bancar ( al soţului) şi observă că nu-i de unde. Plasmă, numai ea n-are plasmă; cu siguranţă doamna P are, iar ea nu! Migrenele şi alte stihii îi inundă creierii.

          -Ce-ai, eşti bolnavă ? o întreabă soţul abia sosit acasă.

          -Plasmă, n-avem plasmă ! Râde  lumea de noi …ai bătut Germania în lung şi-n lat, o plasmă n-ai adus şi tu, că la toate tre să mă gândesc numai eu, nu te duce capul ăla , neam!

          -Alooo! Eşti bolnavă?

          -Da, de cap!

          -Şi mâncare?

          -Tot acolo!

          -Tot acolo, ce?

          -Bucătăria, cap sec, bucătăria-i tot acolo;  n-auzi că-mi crapă capul? Ţi-e foame? Fă-ţi!

          -Ce să-mi fac, hai vino tu şi dă-mi de mâncare, nu ştii că fără tine îs nimic! se alintă el doar, doar îi ia durerea nevestii din cap!

          -Mâncare nemţească să-ţi faci, auzi, nem-ţeas-că! Ai văzut mulţi nemţi fără plasmă? C-ai fost în atâtea case?

          -Nu m-am uitat! Da am văzut nemţoaice care dau mâncare soţ….

          Vorbeşte singur; ea a plecat la culcare.

          Se spune ca noaptea-i un sfetnic bun; n-a fost! N-a găsit bani de plasmă; a adunat în cap, a scăzut cărţile băiatului, adidaşii fetei, şampon, săpun , hârtia igienică -mai cu economie -n-au ieşit; banii de plasmă n-au ieşit.

În schimb, dimineaţă, a ieşit  cecul bunicilor, cu banii strânşi pentru înmormântarea amândurora şi pentru rânduiala unui an întreg. Ce face gospodina când are migrene şi n-are bani? Şterge praful! Aşa a găsit cecul, la momentul potrivit ( dacă nici ăsta  nu era un moment potrivit?! ) în vitrină.

          -Ei, doamne fereşte, doar n-or muri  mâine, şi amândoi odată,  păcatele mele ! parastasele de trei, de nouă zile, de juma de an le faci atunci la timpul lor, nu acu ( acu când nu mai vedea în faţa ochilor decât plasme ). Vorbeşte singură, n-a terminat curăţenia, se îmbracă în fugă.

          Peste patru ceasuri se întoarce acasă, fără migrene dar cu plasmă. Îndemânatică, dă jos desenul copilei şi pune plasma la locul de cinste .

Priză ? n-are priză? În living nu este priză !

          -Cap sec, dacă nu i-am spus eu, n-a pus!

Dă drumul la televizorul din dormitorul conjugal, volumul aproape de maxim, uşa deschisă şi s-a rezolvat. Aşezată pe canapea priveşte minunea oarbă şi mută, cu ecran negru, unu pe unu , nu mai ştie dacă are definiţie sau nu  şi ascultă vremea de la TV de alături:

Ninsorile de aprilie au făcut ravagii în nordul ţării…

          -Alo, da …bine,  doamna P …am făcut o pâine la maşina de făcut pâine, o iahnie de fasole la robot, uite-i gata şi cafeaua la cafetieră, merge cu cornuleţele încălzite la cuptorul cu microunde  …doi cârnaţi la friteuză …aştept îngheţata de la robotul de îngheţată ( nu pomeneşte de blender, nu s-a luminat la ce-i foloseşte ) …ceva curăţenie, am şters praful din vitrină , bibliotecă ,  plasmă …ştii ce mult praf avea? nu ştiu de unde s-adună  atâta praf pe plasmă …

[Vasilisia Lazăr]

Ooo, superb! Ironie și umor. Sare și piper atât cât trebuie. Felicitări!

Vaaai, nici noi nu avem plasmă! :(((

[Ioniţă Gabriela]

Musai tre sa va luati plasma! Dupa legea cu nr cainilor la stana urmeaza legea cu plasma .cine n are e vai de el!!! Multumesc pt lectura si semn!