Pescarul şi marea

Dimineaţa care se prefigura nu anunţa nimic din ce avea să se întâmple după câteva ore de la răsăritul soarelui. Când am plecat la pescuit, luna se scălda zglobie în apele mării răcorindu-şi buzele în sărutul dat luciului de apă. Doar barca tulbura liniştea ei, scrijelindu-i oglinda de cleştar. Trăgeam vârtos de vâsle, să ajung cât mai curând în zona de pescuit, trecând pe lângă pescăruşii ce-şi spălau nepăsători aripile în răcoarea apei. Deasupra mea, câţiva nori erau aninaţi în jurul lunii, ca o coroniţă pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniţă. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda şi fâşâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă.  Marea era albastră şi limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneşe la suprafaţă. Nimic nu sugera că aceasta era liniştea dinaintea furtunii. Privind în urma mea, luminile Mangaliei se zăreau ca nişte licurici. Poate că eram la o milă de ţărm. Se auzea de undeva, din depărtare, muzică. Încă erau deschise terasele prin staţiuni. Litoralul de la Vama Veche până la Olimp, semăna cu o ghirlandă cu mii de becuri aprinse, pusă în pomul de Crăciun.

Se apropia răsăritul soarelui. Peştele muşca din momeala atârnată în cârlige. Greutatea minciogului creştea cu fiecare guvid capturat. La un moment dat, orizontul, acolo unde cerul se îngemăna cu luciul apei ca îmbrăţişarea tandră a doi îndrăgostiţi, începu să se coloreze. Prima dată căpătă nuanţe de gri cu irizări roşietice, apoi deveniră violete şi apa mov deschis, spre vioriu. Din adâncuri se ridică centimetru cu centimetru, un cerc de foc ce creştea secundă cu secundă, ca voinicul din poveste, tot mai mare, tot mai portocaliu, tot mai aprins. Curând a ajuns cât roata carului şi dintr-o dată şi-a luat zborul spre înaltul cerului. Desprinderea din îmbrăţişarea mării, era parcă a tânărului plecat la cătănie, ce se rupe cu greu dintre braţele mamei, sau ale iubitei, pentru a-şi urma drumul destinului.

Măria Sa Soarele, se afla la două suliţe depărtare de luciul încremenit al mării. El şi-a urmat cursul spre înălţimile văzduhului, eu trăgeam de nailoane să ridic peştele de pe fundul apei.

Simţeam ca o boare, o senzaţie de răcoare şi luciul nemişcat începu să se încreţească. Culoarea, dintr-un albastru de cleştar, se întunecă. Barca dansa din senin fără să-i cânte nici un lăutar. Nu am sesizat imediat ce se întâmplă, fiind preocupat cu scoaterea peştilor flămânzi, atraşi de momeala din cârlige. Când m-am uitat spre orizont, am văzut cum o îngrămădire de nori se adunau ameninţători. Se făcea din ce în ce mai rece şi liniştea de până atunci era spartă de un şuierat ce devenea tot mai puternic. La început fusese ca o adiere de vânt primăvăratec, ce mângâie frunza abia crescută prin copaci. Apoi din ce în ce mai tare, până ce ajunsese ca mugetul crivăţului uscat din iernile aspre dobrogene.

Încreţirea apei se transformă repede în valuri săltăreţe care plimbau micuţa mea bărcuţă ca pe o coajă de nucă luată de un şuvoi de apă. Intensitatea vântului creştea destul de repede, fapt ce mă făcu să intru în panică. Până la ţărm aveam aproape doi kilometri. În jurul meu bărcile cu motor începură să se îndrepte spre locurile lor de acostare. Nici un pescar venit trăgând la vâsle ca şi mine, nu se mai afla în apropiere. La orizont se vedea cum din adâncuri se ridică un vârtej întunecat ce se tot învârtea şi se înălţa spre cer lăţindu-se, ades întâlnit pe Marea Neagră în perioadă de furtună.

Până mi-am strâns sculele şi am recuperat parâma de la ancoră, parcă a trecut o veşnicie. Încercam să îndrept barca cu prova spre mal, dar din momentul când ancora nu a mai fost înfiptă în nisipul mării, era atrasă ca de un magnet spre larg. Trăgeam cu ambele mâini de o singură vâslă, să pot îndrepta ambarcaţiunea cu prova spre ţărm, dar fără succes. Se declanşase furtuna. Venise din senin, fără nicio prevestire. Eram disperat. Nu mai aveam nicio şansă să ajung la mal, deoarece mă îndreptam cu viteză printre valuri, spre largul întunecat al mării. Talazurile erau largi şi de peste doi metri înălţime. Când dispăream între ele spre abisurile înfiorătoare, când eram ca o jucărie în voia naturii, pe vârful lor. Mă treceau fiori, iar traspiraţia îngheţa pe spatele meu, văzându-mă deja în adâncurile tenebroase ale mării hrană pentru peşti.

Când am fost ridicat din nou pe culmile valurilor, am văzut cum trece ultima barcă cu motor, la vreo sută de metri depărtare. Cu toată disperarea din glas şi cu rama ridicată pe verticală am ţipat cât am putut de tare să fiu auzit de cei din barcă.  Norocul mi-a surâs. Erau trei vecini ai mei şi unul dintre ei mi-a zărit barca. O cunoştea că doar fusese de atâtea ori cu mine la pescuit. Au ajuns în câteva minute şi după mai multe peripeţii cu aruncarea parâmei de remorcare, am putut fi recuperat dintre valurile înspăimântătoare şi dus în port, dar nu la locul de acostare al bărcii, unde nu se putea ajunge din cauza riscului de a fi aruncaţi şi striviţi de stabilopozii digurilor de apărare.

La intrarea în portul Mangalia, am răsuflat uşurat. Am scăpat de la moarte sigură. Nimic nu prevestea la ora când am părăsit ţărmul, că marea va fi la fel de năzuroasă ca o soacră şi îşi va schimba dispoziţia după cum va avea ea chef.

Aşa am ajuns să prind vârsta de 69 de ani. Poate o prind şi pe cea de 70 dacă pescuiesc de pe ţărm şi nu voi mai ieşi pe mare.

Virgil Stan – Mangalia /25 iunie 2013

Vizualizări: 131

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Interesantă povestire pescărească, sper că reală... (am glumit, ştiind cât exagerează vânătorii şi pescarii). Tu ai drept să exagerezi pentru că eşti scriitorul atâtor întâmplări pe mare, cu mesaje diferite.

Foarte frumos, bogat, plastic ai descris un răsărit, urmat de o întâmplare buclucaşă care putea fi fatală. Sper să ai rămas pescar la mal...

Însă drag prieten, la noi în site nu se ataşează poze nici la poezie nici la proză, decât cele personale care fac legătura cu textul. Acest tablou este minunat, superb... dar dacă era pictat de tine, da, prezenţa lui era valabilă. Ale altora sunt cu miile prin internet şi nu ne putem permite să încărcăm site-ul cu ele.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

Este ok.  Nu am stiut.  Se sterge.  Mersi de comentarii. Si astazi voi posta o noua proza scurta conform noului regulament de 1 / zi.  S-a rezolvat cu imaginea. De pe mal am pescuit in Norvegia. Aici am barca meacu motor, o investitie destul de insemnata pentru un pensionar, asa ca sper ca  anul viitor sa fie mai bogat in peste nu ca acest ansa mai acopar din cheltuielile facute.

Da, colega. În rest poţi citi proză sau poezie şi poţi comenta câte ceva pe aici pe la noi.

Virgil Stan a spus :

Este ok.  Nu am stiut.  Se poate sterge.  Mersi de comentarii. Si astazi o noua proza scurta conform noului regulament de 1 / zi.

Iubesc marea si am vazut-o in multe ipostaze. Este capricioasa, da, dar tocmai de aceea minunata - bine, sa nu te afli in mijlocul ei cand devine furioasa!

Am recitit cu placere. 

Cu prietenie,

Daca ai sti de cate ori aveam inima cat un purece.... Obisnuiesc sa ies singur in barca. Nu-mi place sa am pe altcineva din cauza ca ori  fumeaza si tot fumul chiar si in mijlocul marii imi vine mie in nas, ori ca trebuie sa risc sa trec peste locul cu peste deoarece el da drumul la mai multa parama decat trebuie. Singur aduni tot ce este pe fund, metru cu metru.  Sunt si avantaje sunt  cand esti doi in barca. El da drumul si strange parama si ridica ancora iar daca ti s-a oprit motorul si esti la 2 km de mal, trag doi la rame nu unul singur.

Cred totuşi că unul din motivele pentru care pescuiţi singur este că vă place să descoperiţi farmecul naturii. Inspirată descriere, sensibil pescar!

Am zeci de fotografii cu rasaritul soarelui sau evenimente din largul marii precum inotul elegant al meduzelor, popasul vreunui pescarus in prova barcii mele sau pe motor, lupta pescarilor cu valurile, litoralul vazut din largul marii, etc. Privindu-le imi reimprospatez memoria cu acele evenimente pentru unii neinsemnate, pentru mine cu o semnificatie anume. Aceste imagini le poti intalni printre paginile cartilor mele.

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 3 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog basm de stradă a utilizatorului Dinca Valerian
cu 12 ore în urmă
Darie Giurgiu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog catacombe a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 12 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Prin ochiuri calcaroase, rupestru lăcrimând a utilizatorului gabriel cristea
cu 12 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog basm de stradă a utilizatorului Dinca Valerian
cu 13 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Veri… a utilizatorului Dan Mitrache
cu 13 ore în urmă
Postare de log efectuată de gabriel cristea
cu 13 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nebunii Frumoși a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Darie Giurgiu îi place postarea pe blog Veri… a lui Dan Mitrache
cu 13 ore în urmă
Postare de log efectuată de Dinca Valerian
ieri
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog de dragul fânului a lui gina zaharia
ieri
Lui LUMINITA SCOTNOTIS i-a plăcut discuţia De la o poezie... a lui Tudor Cicu
ieri
Utilizatorului Dinca Valerian îi place postarea pe blog Veri… a lui Dan Mitrache
ieri
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Soarele se juca de-a v-ați apuselea a utilizatorului gabriel cristea
ieri
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Ritual a lui Vasilisia Lazăr
ieri
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Soarele se juca de-a v-ați apuselea a lui gabriel cristea
ieri
Postare de log efectuată de Dan Mitrache
ieri
Lui Marginean Liliana i-a plăcut discuţia Trotineta roşie a lui Ionel Mony Constantin
ieri
Postare de log efectuată de Darie Giurgiu
ieri
Darie Giurgiu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog catacombe a utilizatorului Darie Giurgiu
ieri

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor