Pătruman superdiabolicul

la marginea dinspre început a sfârşitului de secol, se odihnea într-un hamac Pătruman superdiabolicul. înalt, cu o constituţie inspirată de cea belgiană, avea ochii verzi ca algele mării pe plaja căreia flutura steguleţul de vreme rea. într-o vreme, Pătruman, se scufundase în culoarea lor, cu conştiinţa curată, sperând să rezolve, odată pentru totdeauna, spinoasa problemă a chestiunii dunărene, dar legături de tip bemol-salamanian îi afectaseră ideile subţiri şi mătăsoase ca aripile morilor de vânt. de atunci, îl bântuia neliniştea drapelelor înstelate şi a somnului îmbătat cu vin de vise. niciun gînd, oricât de bleg, nu mai punea în pericol imperiul cugetărilor sale, al frământărilor în care se pierdea cu întreaga sa fiinţă, pentru propăşirea gimnasticii şi înaintarea spre culturism. asemenea vise, rod al plaiurilor mioritice în care se boierea cu cea mai înaltă dregătorie viţa de tokai, făcuseră din Pătruman, gentelmenul pentru care era numit superdiabolicul. adept al teoriei stringurilor, îşi adusese contribuţia, ce e drept constructivă, la demolarea din rădăcini a spaţiului tridimensional, tradiţional, pe care fizicieni de modă veche îl folosiseră ca model pentru cei trei crai de la răsărit, adăugând celor unsprezece dimensiuni, deja acceptate, pe cea de a douăsprezecea, apostolic- debitoare, cu o înclinaţie de 90 grade a munţilor carpaţi. trecuseră acele vremuri de frumoase şi intolerabile aduceri-aminte şi Pătruman se bâţâia acum în hamacul legat de parlamentul european şi misterul pădurii de la baciu. o îndoială mică, mică de tot, mai mică decât punctul singularităţii înainte de năvălirea tătarilor, se înfiripa în întregul său aparat imunitar, pe care îl inventase cu binecuvântarea unui unchi mai răsărit de la apusul sistemului ptolemaic: oare unde este ce nu mai este şi care este, dar nu se găseşte? vlăguit de căutarea răspunsului şi conştient de inutilitatea chestiunii, Pătruman, scăpat din hamac, se prăbuşi în abisul ochilor săi verzi, poate pentru ultima oară...

Îmi place

Membri cărora le place: 4

Vizualizări: 144

▶ Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Legătură Răspunsul lui Ionica Serbov în Decembrie 9, 2015 pe 7:38pm

Doamne! Nicolae Văduva, ești conștient de puterea de sugestie a cuvintelor tale? Frazarea impecabilă și sonoritatea expresiilor alese cu scrupuloasă atenție mă tentează să constat că ai creat o proză poetică modernă de mare forță. Mă înclin, mă înclin și, din nou, mă înclin!

Felicitări!

▶ Răspunde

Legătură Răspunsul lui Sofia Sincă în Decembrie 10, 2015 pe 10:18am

Text liric în proză, cu multă imaginație și filosofie. Tenta ușor comică face și mai ușoară interpretarea mesajului. Vajnicul personaj carpatin nu are sorți de izbândă, indiferent ce puteri miraculoase crede că posedă. O simplă căzătură din hamac îl duce spre abis... Câtă fatalitate...

Am citit cu plăcere și interes.