Binele învinge

[Ana C. Ronescu]

        Muma-Pădurii locuia, de ceva vreme, într-o căsuță de chirpici. Fusese un adevărat chilipir și singura  investiție cumsecade din pensia ei nesimțită, de personaj negativ. Restul, îl tocase mărunt pe mături, vopsele de păr, capoate de atlas și dinți de porțelan dar, nu regreta.  În serile blânde se cățăra pe horn cu buzunarele doldora de popcorn și ochelarii 4d prinși în elastic, de unde vedea tot ce mișcă în curtea castelului.

        Doar de dragul vremurilor de odinioară - altfel, Făt-Frumos murise de mult iar  Cosânzeana era plecată la băile ei anuale de nămol, la Techirghiol. Se zvonea că, trezindu-se tânără vădană, cedase în cele din urmă stăruințelor lui Statu-Palmă-Barbă-Cot și se măritase cu acte, la primărie, numai după ce acesta îi promisese că o va interna pe Fetița cu Chibrituri, fiica lui din prima căsătorie, într-un centru de piromani. În cinstea ei, totuși, când li s-a născut unicul copil, tot o fată, au botezat-o Cenușăreasa. O nefericită! După ce a părăsit-o Prințul, combinat cu una dintre surorile ei vitrege, se zice că se plimba zi și noapte într-un dovleac tras de Motanul Încălțat în condurii ei de sticlă. Dăunăzi, chiar,  la intersecția Pădurii de Argint cu Tărâmul Celălalt, nerespectând culoarea roșie a semaforului, s-a ciocnit violent cu Zmeul, care zbura, regulamentar, din sens opus. Ce tragedie! Neconsolată, Cosânzeana i-a trimis e-mail Albei ca Zăpada, rugând-o să il împrumute pe Mutulică, să mai aibă cu cine schimba o vorbă. ”Negreșit”, i-a răspuns sensibila brunetă, mângâind mouse-ul pitulat sub tastele-i dalbe. „Ți-am pregătit, cu drag, și un frumos coș cu mere roșii...”.

         Zâmbind melancolic aducerilor-aminte, Muma-Pădurii sări sprintenă de pe acoperișul din țiglă metalică ultimul răcnet, direct pe prima pagină, ultima ediție, a cărții cu povești. Nici nu-și îndreptă bine șalele, când, tresări vinovată, cu ochii pe ceas. Era trecut de opt, Joimărița și Harry Potter trebuiau să sosească, dintr-o clipă-n alta, la o cină de afaceri. Își șterse îndelung ochelarii pe șorțul boțit, apoi deschise ușa cuptorului Bosch. Hansel și Gretel păreau gata rumeniți. Stătu o clipă-n cumpănă, apoi aruncă o mână de mentă proaspătă deasupra și stinse focul.

[Ana C. Ronescu]

Mulțumesc pentru lectură, domnule da Coza! Aveți dreptate, basmele rămân  apa-vie a imaginației.

Ion Lazăr da Coza a spus :

Povestioara m-a dus cu gândul la serialul tv, Arabela. Și acolo s-au încurcat lucrurile... Oricum, tema e infinit de generoasă...

Încântat,

da Coza

[Ana C. Ronescu]

Mulțumesc, doamna Sofi, pentru apreciere și zâmbet.  Cred că generațiile tinere, din cauza sau datorită inflației de informație, au trecut la alt nivel, cel al poveștii  confirmate, cumva, prin sunet și imagine. 

Sofia Sincă a spus :

Superbă parodie! Basm contemp. Copiii ar fi foarte fericiți să audă astfel de basme, însă cei mai mari care deja știu poveștile. Dar acum cu desenele animate și cu tabletele... ei fac repede cunoștință cu ele.

Apoi imaginația ta este sclipitoare.

M-am distrat,

Sofi

[Ana C. Ronescu]

Mulțumesc, Ada, cu drag! Mă bucur mult să te reîntâlnesc! :)

Ada Nemescu a spus :

Ană, ador echilibristica ta literară! Energizantă, chiar bună de leac scrierea... şi de tine îmi era dor.

[Chris]

text foarte scurt cu basmele aduse la zi :)) aş mai fi citit, dar dacă aceasta a fost inspiraţia...

citit cu plăcere şi zâmbet

[Ana C. Ronescu]

Augusta Cristina Călin a spus :

text foarte scurt cu basmele aduse la zi :)) aş mai fi citit, dar dacă aceasta a fost inspiraţia...

citit cu plăcere şi zâmbet

Mulțumesc pentru lectură și zâmbet, Augusta Cristina! :)

[Ionel Mony Constantin]

SUPER!

[Ionel Mony Constantin]

AM RECITIT ŞI M-AM HLIZIT,

AM FOST UIMIT

DE AŞA UN TEXT HETEROCLIT

 E MUSAI SA TE FELICIT!

[Tudor Cicu]

Mi-ai adus aminte, prin trecerea ta în poveste, de cuvintele lui Sadoveanu din „Cocostârcul albastru”: „Îmi povesti cu plăcere lucruri înfricoșate...” Dar zic și eu precum Cristina (din povestirea amintită): „-Nu-i nimica, Constandine. Mi s-a năzărit!”

[Ana C. Ronescu]

Ionel Mony Constantin a spus :

AM RECITIT ŞI M-AM HLIZIT,

AM FOST UIMIT

DE AŞA UN TEXT HETEROCLIT

 E MUSAI SA TE FELICIT!

De-o lună vreau să mă răzbun

Pe-aceste „critici”. Vreau să spun:

Îți mulțumesc, prieten bun! :)

 

[Ana C. Ronescu]

Tudor Cicu a spus :

Mi-ai adus aminte, prin trecerea ta în poveste, de cuvintele lui Sadoveanu din „Cocostârcul albastru”: „Îmi povesti cu plăcere lucruri înfricoșate...” Dar zic și eu precum Cristina (din povestirea amintită): „-Nu-i nimica, Constandine. Mi s-a năzărit!”

Spre rușinea mea, nu știam povestea „cocostârcului albastru”. M-am informat, am căutat și-i aștept, curând, aripa. Calde mulțumiri, domnule Cicu! :)

[Vasilisia Lazăr]

murise demult  - murise de mult 

Superb! Ce imaginație!

[Ana C. Ronescu]

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

murise demult  - murise de mult 

Superb! Ce imaginație!

Doamnă Lisia, aveți dreptate, am corectat. 

Cuvintele dumneavoastră mă bucură și mă onorează. :)