Frumoasa

[Bircea Marian]

Da, arăt bine. Costum, cravată, gata, o s-o dau pe spate pe colega mea, o să-i spun că o iubesc la banchetul de absolvire a liceului, ocazia perfectă. Tata îmi zice să trec pe la Frumoasa, vrea femeia să mă vadă. La două străzi depărtare, locuia cu fiica, ginerele și nepotul, Cornel. Doamna Grabowski. De când o știu eu, căruntă, ridată, cu o privire pătrunzătoare. De Crăciun le-am colindat la ușă, m-au pus la masă unde aveau un scaun gol, în timp ce așezau alt scaun liber și veselă, deși nu așteptau pe nimeni. Așa era obiceiul. Catolici. Douăsprezece feluri de mâncare. Barszcz, pierogi, gołąbki, un fel de sarmale cu umplutură de legume, doar era Ajunul. Nu știam cum să plec, amuzat de scaunul gol, asta până a apărut tata și iar s-a mai pus un scaun. Vodcă. Povești și invitația la noi în următoarea zi. Sarmale, supă de tăieței, piftie, cârnați afumați, pălincă, vin de casă băut cu cap. Noi, copiii, sirop de zmeură, haioș. Omagiu porcului. S-a povestit și de noi. Doar eram școlari de a I-a. Ai mei ziceau că-mi place istoria. Historia jest polityczna. Kurwa! a izbucnit Ana Grabowski. Bătrâna cu fața brăzdată de riduri adânci plânge cu zâmbetul pe față. Îndrăgostită de limba germană. Ja, ja, Goethes Sprache! Asta până când... Nimic nu durează. Cornel a luat trei note de șapte la școală. M-a învinovățit că-l obosesc și din cauza mea nu poate învăța. Ciudat cum se strică relațiile între oameni din cauza unor nimicuri. Mi s-a interzis să-l mai văd, lui la fel, un zid de gheață s-a coborât între familiile noastre dintr-un motiv pueril. Se salutau cu multă răceală. Cornel ar fi vrut să... Dar nu mai avea curaj să-mi vorbească. La fel ca adulții. Schimbam un salut, rar o vorbă. L-am întrebat odată de ce bunicii lui i se spune Frumoasa, deși arăta a cotoroanță. Porecla ei era ,,Frumoasa poloneză”, numele, Agnieszka, adică mielușea, nu Ana, cum îi zice lumea. Mă vedeam cu ea la coadă. Bătrâna era pensionară, umbla rău, avea un curaj cu mult peste cel al bombănitorilor de la rând. Luată la rost de un milițian. „Nu ți-e bine, Frumoasă? Ba mi-e bine, dar cu cine suntem în război de-i mâncarea la rație? Păi, Frumoasă, în caz că nu știi, cu imperialismul americano-occidental! Domnule milițian, câștigăm, câștigăm?” A plecat din pușcă boactărul. „Ceaușescu la radio, la TV... la gazetă, la școală, nici nu te poți șterge la fund fără Ceaușescu! Insigne cu el, medalii cu el, mai trebuie să ajungă pe bancnote și timbre!” Am vorbit destul de tare. „Doamna Agnieszka, s-au făcut timbre cu el, dar nu se lipesc fiindcă lumea scuipă pe partea fără lipici!” A zâmbit bătrâna. M-am ales cu un perdaf, m-a auzit un unchi și l-a luat pe tata la rost. „Fă ceva cumnate cu nebunu’, că ne bagă în belele pe toți, de rămânem fără servici și avem copii de crescut!” Ceartă, eu nu puteam să înțeleg, noi douăzeci de milioane, ei doar două, nu ne pot împușca pe toți. „Habar n-ai câți proști sunt pe lumea asta! De ei trebuie să te temi, că-s mulți și uniți în răutatea lor!” a răcnit tata scos din pepeni de insistența mea.
─Witam pana! Hai, poftește, ia loc! și-mi pune în mână o farfurioară cu cremșnit. Kremόvka Papieska, înainte i se zicea Napoleonka. Mănâncă! Să știi că te-am nedreptățit și-mi pare tare rău. Sunt din Bedzin, am două școli, economică și filologie la Cracovia, iar pentru ai mei am fost piatra din casă, m-au prins treizeci de ani nemăritată. Familie de profesori, săptămânal discutam în franceză sau germană, două ceasuri, despre artă și literatură. Când erai mic ți-am zis că istoria e politică și politica e o curvă. Vei auzi des că istoria o scriu învingătorii. O minciună sfruntată! Istoria o scriu națiunile, cu sudoare și sânge! Polonezii n-au avut țară multă vreme, dar națiunea a rezistat. Trebuia să mă logodesc când au năvălit nemții. Băieții noștri au luptat cu vitejie. Ne-au atacat rușii și slovacii. Toată familia și rudele am fugit cu un autobuz. Aici s-a stricat. Vărul Dodek Kowalski s-a îndrăgostit de Ioana și ea de el. Boală grea iubirea, dar plină de speranțe în vremuri de război. Unii spun că am venit cincizeci de mii de refugiați la voi, alții spun de o sută de mii. Cine știe? Vroiam să ajungem în Grecia și de acolo, într-un loc fără război. Acesta este Ioan Paul al II-lea, părintele Wojtyla. Se tem de el toți răii lumii! De un om! Prin Dodek și Ioana l-am cunoscut pe Radu. Când l-am văzut, am știut! De ce privești ceasul, te grăbești? O iubești, nu-i așa? A avut prieten înainte de tine? Un alt băiat sau coleg?
─ Da, încuvințez cu gura plină. O iubesc și...
─ Prostuțule! Fetele și femeile tinere se folosesc de oricine fără să le pese dacă rănesc! Vei fi a treia roată la bicicletă! O umilință uriașă! În fiecare om zac ascunși un diavol și un înger. Așa-s toate națiile! În unii diavolul e mai mic, dar mai lacom. În altele, îngerul este cât un țânțar pe lângă un urs. Bestiile! Cea mai distructivă forță de pe fața pământului! Și nu pot fi învinși decât de cei buni. Întotdeauna mor cei buni pentru ca lumea să intre înapoi pe făgașul ei. Ai zis că-ți place istoria. Hitler și Stalin...
─ Și românii cum sunt, doamna Agnieszka?
─ Unici! În voi diavolul și îngerul au aceeași forță, joacă bâza! Îngerul după reguli, diavolul trișează. Ce face unul cu migală, dărâmă celălalt într-o clipită.
─ Deci și eu am doi...
─ Nu, tu ai trei! Un înger ursuz în piele de drac iubit de o diavoliță cu suflet angelic și un drăcușor cu aripi de înger pus mereu pe șotii. O să suferi din cauza asta!
Mi-a căzut lingurița din mână când am auzit-o!
─ La școală se predau prostii! Omul ce urăște se teme de un singur vrăjmaș: omul care iubește!
Radu era maistru forjor, m-a curtat toată iarna, mă amuza când venea, cum își rotea nervos pălăria în mână, eu deja lucram în fabrică, familia s-a despărțit și fiecare a pornit care-ncotro. Vi s-a spus că era sărăcie și analfabetism? Da, la biserică se zicea că femeile nu au ce face cu școala. Iar oamenii credeau că multă carte strică. Dar erau de toate. Găseai ce doreai la țărani, la băcănia lui Gelu, toate bunătățile din lume, puteai cu jumate de salariu să comanzi două rânduri de haine la croitoria lui Grossman. Radu era cu trei ani mai mic decât mine. Întotdeauna îi străluceau pantofii, pantalonii la dungă, cămașă apretată, cravată, vestă, sacoul elegant, ce știi tu? Un domnișor avea obligatoriu în buzunare, oglindă, pieptene, o batistă curată, garoafa la rever... mergeam la cinema, fanfara cânta în parc, aveam bibliotecă... cum crezi că am învățat românește? La Eleonora, un leu două plăcinte și două pahare de sirop, la Mutti nemțoaica, două ștrudele cu mere și limonadă pe săturate. Da, erau mulți ce nu voiau nimic, numai umbra deasă de la birt le era dragă. Terasa de pe lac a lui Botezatu´, că se creștinase evreul de frica persecuțiilor, era cea mai frumoasă. Acolo am făcut nuntă mică. N-am avut rochie de mireasă, soacra mi-a dat costumul ei popular. Era o terasă cu trandafiri pe o insulă de pe lac legată de țărm cu o pasarelă de lemn vopsit. Pe altă insulă era bucătăria si un local cu opt mese. Frumos loc, înconjurat de sălcii, plin cu ghivece cu mușcate, ghirlande de becuri, în mijloc loc de dans... Luna de miere a durat o săptămână, am rămas grea, ne iubeam... Am mulțumit Domnului că sunt în Paradis! Speram ca România să nu aibă soarta Poloniei. Apoi au venit necazurile, vedeam trenuri cu refugiați din Oradea și Cluj. Să știi că puterea unui bărbat e un lucru formidabil! Eram pe terasă seara, cântau lautarii „Ionel, Ionelule” când au apărut în cămășile lor verzi puși pe ceartă cu toată lumea. „Voi cum faceți amor, ortodox sau papistaș?” Un bărbat nu-și dădea jos haina în prezența unei doamne, numai cu acordul ei, dar, atunci Radu și-a pus ceasul de mână și cravata în buzunarul hainei încredințate mie, a suflecat mânecile cămășii apoi l-a întrebat pe bătăuș: „Dansezi?” Bătaie generală. Scandalagii au ajuns în lac. Amenințau de-acolo pe toată lumea, refugiați, evrei, străini... mai ales unul, Drăgan. La o lună după nașterea Silviei, a fost mobilizat și trimis în Est. Grav rănit și la sfârșitul lui ´43 era în spital la Odesa. A venit acasă în Ianuarie, întreg. Șchiopăta rău. În luna a opta cu al doilea copil, la începutul toamnei, germanii se retrăgeau. Nemernicul de Drăgan a urlat:„ Die Russen Kommen!” și un neamț nervos a tras. Au ricoșat două gloanțe, l-au lovit mortal pe Radu. S-a prăbușit lumea, am murit și am înviat. Uite, asta sunt eu, acesta e Radu, îmi arătă două fotografii învechite. Din una, zâmbește o superbă femeie în rochie de vară, cu fericirea în ochii sclipitori. Rita Hayworth avea motiv de îngrijorare.
─ Germanii au luat cu ei refugiați, unde era să plec cu burta la gură? M-au ascuns socrii în pivniță. Când au sosit rușii au început necazurile: jafuri, violuri, tâlhării, au vrut să demonteze utilajele din fabrică, nu știu cine le-a dat de băut două cisterne cu spirt și câteva zile au fost morți de beți. I-au căsăpit germanii doar cu baionetele pe eliberatori. Nici măcar nu au luptat, apoi au pornit mai groaznic silniciile. Mi-au împușcat socrii, au aruncat o grenadă pe ferestruica beciului. O țineam pe Silvia în brațe, am simțit o arsură în pântec. Greu m-au salvat la spital, pentru băiețel nu mai era nimic de făcut. A scăpat și soacra, dar nu a mai vrut să trăiască, a murit după un an. Silvia avea o zgârietură pe burtică. Mi-am luat numele de fată și am rămas să-mi cresc singură copila. Vezi tu, Cornel s-a născut prematur. Are o schijă în inimă. Cum a trecut de la Silvia la el, nu știe nici-un medic. Înțelegi? Ție ți-a dat Domnul totul!
Mi-au dat lacrimile de emoție când am înțeles că ridurile ei ascund atâtea țipete de suferință mută.
─ Ai batistă? Ține! Să știi că bărbați nu plâng, doar își șterg ochii cu batista. Ții minte?

[Vasilisia Lazăr]

Emoționant text! Emoționantă poveste de viață! Mi-a plăcut.

Sunt și aici niște scăpări:

Doisprezece feluri de mâncare. / corect „douăsprezece”, „fel” e substantiv neutru.

M-a învinovățit că-l obosesc și datorită mie, nu poate învăța. / după „și” trebuie virgulă, altfel se întrerupe ideea. „Datorită mie” poate schimba locul în frază.

Habar n-ai câți proști sunt pe lume asta! / corect „lumea”.

Vărul Dodek Kowalski, s-a îndrăgostit de Ioana / fără virgulă între subiect și predicat.

Vroiam, vroiau / acestea sunt forme greșite, „a vroi” este un hibrid între „a voi” și „a vrea”, corect este „voiam”, „voiau”.

cravată, vestă...Sacoul elegant / pauză după punctele de suspensie.

Un domnișor avea obligatoriu în buzunare, oglindă... / virgulă după „avea”.

dar atunci, Radu și-a pus ceasul de mână... / virgulă după „dar”.

a suflecat mânecile cămășii apoi l-a întrebat pe bătăuș / virgulă după „cămășii”.

la începutul toamnei germanii se retrăgeau. / virgulă după „toamnei”.

Germani au luat cu ei refugiați / corect este „germanii”, articulat.

Când au sosit rușii au început necazurile / virgulă după „rușii”.

A scăpay și soacra / corect „scăpat”.

nici-un / corect „niciun”.

La ultimul dialog, trebuie pauză după linia de dialog.

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru atenționare, am remediat. Mulțumesc!

Vasilisia Lazăr a spus :

Emoționant text! Emoționantă poveste de viață! Mi-a plăcut.

Sunt și aici niște scăpări:

Doisprezece feluri de mâncare. / corect „douăsprezece”, „fel” e substantiv neutru.

M-a învinovățit că-l obosesc și datorită mie, nu poate învăța. / după „și” trebuie virgulă, altfel se întrerupe ideea. „Datorită mie” poate schimba locul în frază.

Habar n-ai câți proști sunt pe lume asta! / corect „lumea”.

Vărul Dodek Kowalski, s-a îndrăgostit de Ioana / fără virgulă între subiect și predicat.

Vroiam, vroiau / acestea sunt forme greșite, „a vroi” este un hibrid între „a voi” și „a vrea”, corect este „voiam”, „voiau”.

cravată, vestă...Sacoul elegant / pauză după punctele de suspensie.

Un domnișor avea obligatoriu în buzunare, oglindă... / virgulă după „avea”.

dar atunci, Radu și-a pus ceasul de mână... / virgulă după „dar”.

a suflecat mânecile cămășii apoi l-a întrebat pe bătăuș / virgulă după „cămășii”.

la începutul toamnei germanii se retrăgeau. / virgulă după „toamnei”.

Germani au luat cu ei refugiați / corect este „germanii”, articulat.

Când au sosit rușii au început necazurile / virgulă după „rușii”.

A scăpay și soacra / corect „scăpat”.

nici-un / corect „niciun”.

La ultimul dialog, trebuie pauză după linia de dialog.

[Chris]

da, frumos si apasator! sunt impresionate aceste povesti din care se pare ca nu invatam...

[Bircea Marian]

Aveți dreptate. Nu învățăm! Mulțumesc pentru apreciere și lectură.

Chris a spus :

da, frumos si apasator! sunt impresionate aceste povesti din care se pare ca nu invatam...