Când Împăratul a venit

[Cosmin Preda]

Motto: „Mai spune, mai spune-mi ceva,/ Isuse, de dragostea Ta!”

Curierul împărătesc adusese o veste trăsnet: în ziua cutare, la ora cutare, Împăratul se va opri la castelul domniei tale! S-au făcut pregătiri mari în vederea acelei vizite. Curtenii, de la cel mai mărunt slujbaş până la cel mai înalt în rang, s-au spălat şi au îmbrăcat veşminte noi. Cei care purtau arme şi le lustruiseră. În ziua şi la ora anunţate, toţi erau nerăbdători să vadă apărând alaiul împărătesc. Dar îşi făcu apariţia un drumeţ desculţ, îmbrăcat în straie ponosite şi prăfuite. Srăjerii l-au înjurat şi l-au lovit cu halebardele, apoi au poruncit unui grăjdar să-l ţină ascuns în podul grajdului până va pleca Împăratul. S-a întâmplat ca grăjdarul să fie un om bun, de omenie. I-a adresat cuvinte bune drumeţului şi i-a dat să mănânce. În timp ce mânca, veşmintele acestuia s-au desfăcut şi grăjdarul a putut să observe că drumeţul avea straie împărăteşti pe sub cele ponosite şi prăfuite! Simţind prezenţa Împăratului, a îngenuncheat spunând:
- Înălţimea ta, nu ne-am aşteptat să vii în felul acesta!

Meditaţie: doar o pregătire exterioară, ce ţine mai mult de aparenţe, este surprinsă de neprevăzut? Aparenţele strălucitoare au ca motivaţie principală mândria? Pregatirea fiinţei în vederea unui eveniment include şi studiul posibilităţii ca acel eveniment să survină într-un mod neconvenţional? Modestia, simplitatea plină de omenie, sunt însuşiri care favorizează descoperirea neobişnuitului?

Împăratul experimenta cu pasiune condiţia omului  „de jos". Luminat şi înţelept, el ştia că în această pătură a societaţii putea fi întâlnită mai multă bunătate, mai multă cinste, mai multă naturaleţe, mai multă credință. Ştia că bogăţia corupe, că mândria înseamnă egoism, că puţini dintre supuşii Săi vor simţi prezenţa Lui în persoana omului  „de jos". Grăjdarul îşi amintea că Împăratul purta cu El o lumină (aşa spunea, mai târziu) care l-a pătruns în momentul în care i-a simţit prezenţa şi i-a luminat toate ungherele fiinţei arătându-i nevrednicia, creându-i un acut şi greu suportabil sentiment de vinovăţie. Îi venea să strige: „Prezenţa Măririi Tale este minunată, dar mă apasă greu în nevrednicia mea!" Împăratul, ghicindu-i starea sufletească şi gândurile, i-a zâmbit blând şi i-a zis: „Fiindcă ai crezut că sunt Împaratul, iată, te eliberez de tot ceea ce te apasă. Fie ca sufletul tău să aibă pace!"

[Gheorghe Cornel Rosca]

Oricum ar fi, o trăire spirituală presupune un trecut spiritual. Mult timp ne cramponăm în formalisme, în cutume, obiceiuri, tradiții pe care le petrecem cu plăcere, sau că le-a sosit timpul, ori de teama a ceea ce ar putea spune ceilalți, dacă nu ne încadrăm. Uneori, suntem în opoziție. Dar, conștientizarea aplanează orice conflict, iar Lumina ei începe să ne încălzească Sufletul, Mintea, Trupul. Trec supărările, uităm de griji inutile, de boli și durere. Accedem la o viziune minunată despre Creație, noi înșine devenim co-Creatori și participanți direcți la Schimbarea propriei Vieți, în bine, în frumos, în firesc. 
Dar, ”împăratul” din pilda de mai sus, suntem tot noi, noi cei din Viitor. Răbdător, modest, dar luminat, suportă calm atitudinea semenilor săi, care încă nu pot vedea dincolo de aparențe, care mai mult chiar, judecă doar aparențele. Așteptările lor, închipuite, erau spre fast, grandoare, fală mare cu alai, atitudini care încă ”se practică”. 
Nu era ceea ce au așteptat, s-au grăbit să-l îndepărteze. Poate că da, poate că unii au fost mai brutali, dar pe aceștia, cine i-au educat? Normele și protocoalele de aparență formală. Dacă nu-ți place de cineva, măcar simulează respectul.