Cine ești - Poem și Analiză literară

[Corneliu Neagu]

Cine ești ? – poem de Corneliu Neagu

 

Ascult tăcerea nopții fără stele

din umbra neuitărilor târzii

ce-mi bântuie speranțele rebele

tot așteptând din depărtări să vii.

 

Pe liniștea întinsă ca o pată 

se prind în horă clipe de regret

venite-n pragul serii deodată

cu amintiri ținute în secret.

 

Se-așează peste cuget în neștire

sub bolta unui gând fără sfârșit

lăsat cândva pe-o muchie subțire

la marginea lui minus infinit.

 

Dar gândul, mai agil decât lumina,

spre seară-ajunge înlăuntrul meu

cu versurile-aduse din grădina

unde-a căzut cândva un curcubeu.

 

Le-așez, fidel, în rime potrivite,

într-un poem pe care să-l citești,

când prinsă de uitările-ți vrăjite

o să te-ntrebi mirată: „cine ești”?

 

Analiză literară de Tatiana Doina Popovici: Maestru al metaforei și bun cunoscător al limbii române, Corneliu Neagu reușește să creeze un tablou în care elementele naturii sunt în deplină concordanță cu starea eului liric.Tabloul unei nopți de vară este realizat cu metafore , comparații și interogații retorice.

“Tăcerea nopții” este subliniată de “liniștea întinsă”. Cele două metafore sugerează încremenirea întregii naturi. De altfel “noaptea fără stele” (întunecată) găsește eul liric “în pragul serii”, moment al zilei specific visării. În acestă stare intră în transă și descoperă “amintiri ținute în secret”. Poate acel “gând fărâ sfârsiț/ lăsat candva pe-o muchie subțire” (gând firav) se referă la prima iubire  sau la una dintre primele iubiri. Strofa a patra pare să confirme această idee deoarece “gandul , mai agil decât lumina” (mai rapid) invadează sufletul “cu versurile-aduse din grădina / unde-a căzut cândva un curcubeu”. Cred că adolescenții sunt în stare de asemenea trăiri. Sufletul lor se transformă în curcubeu prin fiori de iubire și unde în altă parte dacă nu “în gradină” sau în parc?! Deși tardiv, versurile sunt dedicate unei muze care poate a uitat momentul și, căutând prin “uitările vrăjite”, se va întreba mirată: “Cine ești?” Titlul este o întrebare care sugerează că timpul așterne uitarea chiar și peste momentele cele mai frumoase ale vieții.

Tema poeziei este iubirea, specia literară: idila. Modurile principale de realizare a textului sunt descrierea și discursul liric monologat. Curentul literar: romantismul în simbioză cu expesionismul-oniric. Cu ajutorul descrierii autorul creează un tablou veridic, credibil realizat cu puține mijloace artistice. Aș menționa câteva metafore: “tăcerea nopții”, “liniștea întinsă” (deplina), “pragul serii” (începutul), “uitări vrăjite” , “gândul mai agil” (mai rapid) și câteva comparații: “Pe liniștea întinsă ca o pată” sau “gandul mai agil decât lumina”. De mare însemnătate este interogația retorică din final care, reluând titlul , pune accentul pe timpul necruțător.

     Ca de atâtea alte ori, Corneliu Neagu reușește să emoționeze folosind cuvinte din lexicul de bază al limbii române. De asemenea  poetul se remarcă printr-un control riguros al rimei și compoziției. “Cine ești?” este un text sensibil și melodios grație rimei încrucișate și măsurii de 11/10 silabe