Nu cred că există om pe lume căruia să nu-i placă nişte clătite bune. Dovada cea mai bună este existenţa lor în toate bucătăriile lumii. Purtând diverse denumiri, dulci - umplute cu gemuri şi dulceţuri, sărate - cu ciuperci, legume, brânză, confecţionate din făină de grâu sau de orez, rulate, plate sau pliate, ele constituie un deliciu culinar nelipsit din lista de preferinţe ale gurmanzilor de pe tot globul.
Nefiind o excepţie în materie de gusturi, îmi plac şi mie clătitele , mai ales cele cu dulceaţă de vişine. Ştiu să prepar clătite foarte bune şi mă delectez cu ele încă din timpul confecţionării. Singura problemă e că procesul fabricării lor durează. În cazul meu, în plus, munca e întotdeauna neproductivă, pentru că, prăjindu-le una câte una, în momentul în care e gata o clătită, o împăturesc în patru, o pudrez cu zahăr şi o consum, lucru care face că grămăjoara de clătite de pe farfuria cu produsul final să nu se înalţe prea repede!
Am găsit în Toronto un magazin rusesc unde se vând clătite preparate local în pachete de câte zece. E drept că magazinul e cam departe şi că diametrul clătitelor e uriaş, dar descoperirea m-a bucurat. Între timp am mai aflat şi de nişte magazine româneşti unde se pot comanda clătite. Dar mândria" mea de gospodină"nu prea mă lasă nici să le cumpăr de la ruşi, nici să le comand de la români. Am rămas deci la varianta preparării lor acasă, încercând, pe cât posibil, să nu le consum pe toate pe loc.
Zilele trecute însă, uitându-mă în congelatorul unui supermarket de lângă mine, am făcut o descoperire remarcabilă: printre alte produse am zărit, înghesuite, nişte pachete transparente, cu eticheta în ruseşte, conţinând câte zece clătite. Cum încă mai ştiu ceva din limba rusă învăţată obligatoriu la şcoală, am descifrat textul de pe ambalaj şi, fericită, am cumpărat un pachet, gândindu-mă că onoarea mea de gospodină nu-mi va fi alterată de nişte clătite industriale!
Ajunsă acasă, am încălzit o clătită la microunde, am pudrat-o cu zahăr şi, fericire! Clătita vieţii mele! Am pus restul pachetului în congelator şi, cum dulceaţa de vişine (produs din Grecia) mi se terminase, m-am dus la un alt supermarket - tot din apropiere- să mă aprovizionez. Ajunsă la raionul de mărfuri internaţionale, mi-am pus în coş un borcan de dulceaţă de vişine din Grecia şi, parcurgând aleea, am ajuns la mărfurile ruseşti. Acolo erau borcane de dulceaţă de vişine (вишни) mult mai ieftine, aşa că am renunţat la cel grecesc şi l-am cumpărat pe cel rusesec. Potriveala de clătite ruseşti cu dulceaţă conaţională mi s-a părut o idee bună!
Peste câteva zile am scos o clătită din congelator, am decongelat-o la microunde, după care am umplut-o cu dulceaţa вишни, am rulat-o şi am reîncălzit-o câteva secunde. Au urmat două mari surprize. Prima: toată farfuria era plină de zeamă de dulceaţă. Cercetând cu atenţie am descoperit un amănunt: clătita industrială avea găurele cât o gămălie de ac, greu de observat, prin care s-a scurs zeama. N-am perseverat în cercetarea scopului găurelelor, mi-am spus că, în fond, nu contează prea mult dacă zeama ieşise din clătită, fructele erau încă în interior.
Am tăiat o bucăţică şi am băgat-o în gură. Minunat gust. Doar că aici a venit cea de a doua surpriză: vişinele din dulceaţă aveau sâmburi. Nu, nu era un accident, la o singură vişină, ci toate erau aşa. Am continuat să consum clătita, scuipând - elegant- sâmburii, dar am hotărât ca, la următoarea clătită să scot sâmburii vişinelor direct din dulceaţă, pentru garantarea viitoarei mele integrităţi dentare.
Am scos deci pe o farfurioară nişte dulceaţă. La vişinele crude, de obicei scot sâmburii cu ajutorul unui vârf de cuţit sau cu un ac de păr. Am încercat aceeaşi tehnică la vişinele din dulceaţă, dar, din cauză că erau aluneacoase şi rebele, n-a mers. Aşa că am trecut la utilizarea degetelor. Mânjită pe ambele mâini cu dulceaţă şi lipsită de ustensila ajutătoare, am constatat că operaţia de eliminare a sâmburilor din fructele mici şi lipicioase era nu numai total neproductivă, dar şi foarte neeconomică. După o muncă intensă am reuşit să umplu totuşi clătita a doua, golind de fapt jumătate din borcan. Apoi, uitându-mă mai atent pe eticheta borcanului rusesc, am observat că într-un colţ era scris cu litere minuscule vişine cu sâmburi. Evident, de aia era mai ieftină!
A doua zi mi-am cumpărat dulceaţa grecească, pe borcanul căreia scria - în engleză- vişine fără sâmburi şi, cu ocazia asta, mi-am amintit de binecunoscuta şi mult prea adevărata zicală românească : dai un ban, da' stai în faţă!
Desene de Adelaida Mateescu
Cuvinte cheie :
Vero, îmi place și proza, și experiența ta culinară, și evident ador - clătitele! Pentru productivitate, la clătite, eu recomand folosirea a două tigăi (așa procedez eu). La „Dai un ban, da' stai în față”... la clătite! eu adaug: Faci cu mâna ta și știi ce mănânci! Îmi place să gătesc și văd că n-am reclamații - prietenii și dragostea se țin cu mâncare! :)) Posibil să fie genetic, bunica era bucătăreasa satului la nunți, iar tata e masterchef în familie. :)) În general cumpăr de la piață sau direct de la producători. Nu se compară cu nimic, ceea ce cumpăr eu de la țărani. Referitor la dulceață, anul acesta am făcut dulceță de ardei iuți pentru diverse... să vedem! Te invit oricând la clătite!... e primul dulce pe care l-am învățat și sunt specialistă din clasa a cincea. Te îmbrățișez și mă bucur pentru tot ce postezi! Doamna Mateescu, felicitări pentru desene!
Merci, Miha! Ai dreptate, nu mi-a dat proin cap sa folosesc doua tigai! In tot cazul, cele facute de mine le intrec cu mult pe cele industriale, chiat ca si ale mele au cate o gaura pe undeva, nu asa multe si mici si special facute, nu stiu de ce..:)
Ma bucur mult ca ti-a placut postarea noastra.
Mihaela Suciu a spus :
Vero, îmi place și proza, și experiența ta culinară, și evident ador - clătitele! Pentru productivitate, la clătite, eu recomand folosirea a două tigăi (așa procedez eu). La „Dai un ban, da' stai în față”... la clătite! eu adaug: Faci cu mâna ta și știi ce mănânci! Îmi place să gătesc și văd că n-am reclamații - prietenii și dragostea se țin cu mâncare! :)) Posibil să fie genetic, bunica era bucătăreasa satului la nunți, iar tata e masterchef în familie. :)) În general cumpăr de la piață sau direct de la producători. Nu se compară cu nimic, ceea ce cumpăr eu de la țărani. Referitor la dulceață, anul acesta am făcut dulceță de ardei iuți pentru diverse... să vedem! Te invit oricând la clătite!... e primul dulce pe care l-am învățat și sunt specialistă din clasa a cincea. Te îmbrățișez și mă bucur pentru tot ce postezi! Doamna Mateescu, felicitări pentru desene!
O lectură apetisantă și plină de umor. Felicitări!
of! ma duc sa fac clatite ....mi s>a facut o pofta!!
Nu-mi votez de obicei postarile, dar acum am facut-o pentru desenele Adelaidei!
delicioasă aventură! n-am mai auzit de dulceaţă de vişine cu sâmburi, mi se pare chiar ciudată...
Nici eu n-auzisem, de asta am si scris, mi s-a parut foarte neobisnuit! Si, vizual, a fopst foarte caraghis, daca m-ar fi filmat cineva, ar fi iesit un video antologic! :))
Augusta Cristina Călin a spus :
delicioasă aventură! n-am mai auzit de dulceaţă de vişine cu sâmburi, mi se pare chiar ciudată...
Ma bucur ca ti-a placut, Dorina!
Pop Dorina a spus :
O lectură apetisantă și plină de umor. Felicitări!
Asa, treci la treaba, meriti sa consumi cateva clatite bune dupa o lectura atat de "solicitanta" :))
Ioniţă Gabriela a spus :
of! ma duc sa fac clatite ....mi s>a facut o pofta!!
Frumos! ȘI mie îmi plac clătitele și le fac deseori! Trăiesc în Italia și am am fost solicitată să gătesc o cantitate mai mare , pentru cineva. Nu mică mi-a fost surpriza când am văzut că le foloseau pentru gătit supă. Le rulau, le tăiau de lățimea unui deget , puneau în farfurii adânci și turnau supa fierbinte deasupra. După ce se lăsau puțin se serveau cu ,,parmigiano" ras pe deasupra.Erau bune și pe post de tăiței și era o noutate, pentru mine.
Nu cred că există om pe lume căruia să nu-i placă nişte clătite bune. Dovada cea mai bună este existenţa...
Cum mai știi tu să le spui, Veronica! Pffff, ce poftă mi-e. Și am și dulceață de vișine fără sâmburi. :)
Felicitări, Adelaida! Împreună faceți echipă minunată. Ce-ți face mânuța?
Multumesc, Vasilisia! Ada e mai bine, iar ne apucam de treaba, de o viata "lucram" impreuna! De fapt eu cred ca desenele ei sunt mult mai bune decat textele mele, cara fara schitele ei n-ar avea (zic eu) niciun haz....
Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :
Nu cred că există om pe lume căruia să nu-i placă nişte clătite bune. Dovada cea mai bună este existenţa...
Cum mai știi tu să le spui, Veronica! Pffff, ce poftă mi-e. Și am și dulceață de vișine fără sâmburi. :)
Felicitări, Adelaida! Împreună faceți echipă minunată. Ce-ți face mânuța?
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor