Crucea din sticlă XXIX

[Emil Dumitru]

          − Vai, vai, Tom! chicoti Margaret, surprinsă că el reuşise să spună o frază mai lungă fără să se poticnească. Îmi place de tine că eşti un tip cioplit groaznic de urât din topor şi şlefuit frumos din bardă, chiar natural, da natural sută la sută, original, spontan, dar… şi Margaret ridică degetul arătător, nu uita că suntem într-un local onorabil, poartă-te civilizat şi vorbeşte, te rog, frumos!

      − Ştii ce? Mă doare undeva de civilizaţia lor şi mă p.. pe ei! Vorbesc cum vrea muşchii mei, da? spuse el vizibil iritat, dar totuşi pe un ton mult mai coborât.  Şi… şi de când sunt eu invitatul tău?

      − Calmează-te, dacă vrei să purtăm un dialog civilizat! Spune-mi, mai întâi, ce e cu tine aici?

      − Trebuia să mă întâlnesc cu domnul Elvis Teel! Ţi-am mai spus o dată, ce dracu’ mă tot întrebi?

      − Trebuia?

      − Da, trebuia! Ce e aşa de greu de priceput! Dar văd că, şi se uită la ceas, a trecut de mult ora, la care…

      − Poate că o să vină! îl întrerupse Margaret. Cine ştie ce treburi importante îl reţin. Dar, ce dracu’ mai puneţi la cale? …O! făcu ea după o pauză. Scuză-mă! Am uitat că tu n-o să-mi spui nimic, tu cel mai devotat om al lui. Dar acum fiind singuri şi… liberă − accentuă ea cuvântul −, poţi să-mi spui şi mie, nu? Nu te-ai săturat să-i fii mereu sluga credincioasă?

      Tom o privi nedumerit câteva secunde, deschise gura să-i răspundă, dar se opri la apariţia chelnerului. Acesta desfăcu sticlele.

      − Mulţumesc, poţi pleca, de restul mă ocup eu, spuse Margaret.

      − Că m-am săturat sau nu, nu-i treaba ta. Am auzit eu bine: liberă ai spus, sau? întrebă Tom, ridicând paharul.

      − Da, aşa am spus. Li-be-ră! silabisi ea ştiind că astfel, cuvântul este ''înregistrat'' mai bine de tărtăcuţa lui.

      − Ok!... Atunci să bem pentru libertatea ta!

      − Şi pentru libertatea ta! De azi nu vei mai fi sluga lui the King.

      − Da!?… Dracu’ cel frumos să mă ia, că nu mai înţeleg nimic! Cum tu liberă?

      − Am să-ţi explic, nu te grăbi. Hai să bem şi… să mâncăm! spuse ea văzându-l pe chelner revenind cu un platou. După ce acesta îl aşeză pe masă, Margaret i se adresă:

      − Te rog să aduci o şampanie, peste douăzeci minute. Tot din rezerva strategică a domnului Elvis Teel! sublinie ea.

      − Da, doamnă! spuse chelnerul plecând.

      Serviră delicioasele fructe de mare câteva minute în linişte, alegându-şi din platou fiecare ce-i poftise inima. Tom, la un moment dat vru să spună ceva, ea îl opri strategic printr-un gest, ştiind că astfel curiozitatea lui va creşte direct proporţional cu trecerea timpului.

      − Explică-mi, nu mai rezist, fac ,,apoplexă’’ dacă nu-mi spui! zise el după un timp.

      − Stai liniştit că nu faci nicio apoplexie! sublinie ea cuvântul. Mai bine mai bea, alcoolul calmează…

      − Nu calmează, ci adoarme simţurile! o întrerupse Tom, savurând totuşi licoarea din pahar.

      − Mă rog, zise Margaret privindu-l surprinsă: uite maimuţoiul ştie şi el ceva! Apoi reluă: Asta până vine şampania şi atunci când vom ciocni cupele am să-ţi explic totul şi sper să nu te plictisesc, deoarece mai am multe destăinuiri să-ţi fac.

      Tom o privi şi mai curios apoi îşi umplu un pahar cu apă tonică. Îl bău dintr-o dată sau mai bine spus, îl turnă în gură ca într-o pâlnie, apoi se uită la ceas.

      − Tom, nu te mai agita, dacă nu a venit până acum, sigur nu mai vine! Nu te mai gândi la el, eu sunt în faţa ta şi parcă spuneai că…

      Se opri. Chelnerul intră, desfăcu sticla de şampanie, turnă în două cupe şi plecă.

 

      − Pentru succesul nostru! ridică Margaret cupa de şampanie.

      − Pentru ce? întrebă el aproape înecându-se.

      − Pentru succesul nostru! repetă ea cu mai multă vervă. Numai uniţi vom câştiga!

      − Ups! Mişto slogan! Mă mir că n-ai scris şi pe cupele de şampanie: ''Proletari din toate ţările, uniţi-vă!'' Da, am uitat, tu nu eşti proletară! comentă el sarcastic.

      Margaret îl privi ironic printre gene:

      − Dar nici tu nu eşti un amărât de proletar! Eşti un…  şi se opri trăgând aer în piept. Ar fi vrut să spună: prost îngâmfat şi, citesc în ochii tăi languroşi, că te gândeşti numai la sex!  Zâmbi, scoţându-şi cu multă abilitate ''periuţa'' la atac, continuă: Băiat inteligent! Uite ''par exemple'', ştii citate celebre! Iar dacă-mi spui cui aparţine citatul respectiv, eu…

      − Auzi, lasă abureala că nu ţine! Acum ne p…. pe el dă citat, că nu mai e valabil, i-o reteză Tom scurt. Ştii foarte bine că era scris pe toate fabricile şi ziarele proştilor de proletari, din lumea întreagă. Nu ştiu şi nici nu mă interesează cine l-a scris, dar i-a dus cu zăhărelul pe naivi de pălmaşi mulţi ani! Pe mine acum mă interesează altceva, ce vom câştiga? Lu’ moa, asta să-i detaliezi tu acum, da? Că nu înţeleg nimic din vorbele tale pline de citate şi etc. Fii dracu mai explicită, aşa pe înţelesul meu.

      − Am să-ţi explic, nu te grăbi, toate la timpul lor. Acum mai vreau să beau şampanie, toarnă-mi! Vreau să mă îmbăt de fericire sau dacă nu reuşesc din asta, atunci de alcool!

      − Deja vorbeşti aiurea! mormăi Tom, în timp ce-i umplea cupa. Cum dracu să te îmbeţi de fericire!?

 

      Margaret nu-i răspunse, consideră că ar fi fost inutil, dar tăcând, ştia că-l incită şi mai tare. Îl studie printre gene şi-l surprinse iarăşi că-i priveşte insistent decolteul în timp ce-şi bea şampania. Zâmbi şi-şi deschise nonşalantă încă un nasture, adâncind şi mai mult v-ul tăiat adânc în dantela fină a rochiei, astfel ''mai arunca conştientă o mână de paie pe foc'', acceptând cu bună ştiinţă un joc periculos, deoarece, pentru a obţine ce dorea, trebuia s-o facă şi pe asta. Prinse cupa cu amândouă mâinile şi o ridică, dar la jumătatea drumului se opri. Rămase cu privirea fixă şi se cutremură puţin fiind străbătută de un fior rece. Simţi cum brusc, mameloanele i se întăresc, împungând obraznic dantela rochiei.  Pe cupa ei se reflecta ceva scânteietor, în formă de cruce. Ca un fulger, prin minte îi trecu o comparaţie ce-o făcu să zâmbească şi mai larg: cruciuliţa ei din diamante,  reflectată de cupă, semăna izbitor de mult cu faimoasa reşedinţă a lui the King: crucea din sticlă, scăldată noaptea în lumină.

      − Acum, spuse ea cu privirea pierdută, am să-mi beau crucea!

      Tom auzind-o, dezlipindu-şi cu greu ochii de pe sfârcurile sânilor, care împungeau  destul de obraznic şi vizibil, căutând parcă să iasă, prin materialul fin al rochiei, o privi circumspect: asta cred că s-a îmbătat deja!

      − Margaret, înainte de a te face criţă, spune-mi: ce mama dracu vom câştiga, c-am dat în clocot, nu alta…

      − Stinge-te cu şampanie! spuse Margaret îndreptându-şi spatele, ştiind că astfel îşi pune şi mai mult în evidenţă excitanta fermitate a sânilor.

     − Mă sting, n-avea tu grijă! Dar vreau să aflu acum, când sunt treaz. Şi nu-ţi mai umfla aşa de mult… mă rog, că-ţi plesneşte rochia şi…

     − Taci şi ascultă, îl întrerupse ea privindu-l şăgalnic pe deasupra cupei de şampanie. Vom câştiga bani, prostuţule!… şi făcu ochii mari, fixându-l. Mulţi bani şi multă putere! spuse ea, privindu-l foarte direct, încercând să-i transmită forţa mesajului cu ajutorul săgeţilor din priviri, dacă vorbele ei nu-i gâdilaseră în mod plăcut ciocănelul şi nicovala auditivă. Aşteptă câteva clipe ca micuţul creier să proceseze informaţia primită şi s-o decodeze pentru puterea lui de înţelegere. Secundele se scurgeau şi, Tom rămas uşor cu gura căscată, nu reuşea să scoată niciun sunet. Cuvântul magic ''bani'', repetat ostentativ, îşi făcuse efectul.

Ea întinse cupa de şampanie goală spre el – simţea că mai poate să ''ţină'' la una –, încercând să-l trezească din starea ciudată, parcă de transă, în care căzuse.

      − Hello,  hello! repetă ea, agitând uşor mâna prin faţa ochilor lui. Mai vreau să beauuu!.

      − Ai băut destul,  suficient pentru o femeie şi… şi vreau mai multe explicaţii…

      − Tom… Tooom, eu vreau să beau!... Şi nu mă enerva că schimb şi foaia şi tactica. Nu mă interesează părerea ta, vizavi de cât am băut eu! Crezi tu, că după nişte ani de temniţă şi, după alţi ani de abstinenţă sexuală şi… şi mai ales că sunt liberă, nu am voie să beau acum?  Acum, şi bagă bine la cap, nu mă mai poate opri nimeni, dar absolut nimeni! Pricepi? Dacă vrei, poţi să pleci, eşti liber s-o faci! Eu nu te mai reţin…

      − Stai, stai puţin! M-ai luat prea repede! începu el să vorbească în timp ce-i umplea cupa. Vorbeşte mai clar şi mai rar. Dracu’ cel frumos să mă ia, dacă pricep…. Ai spus că împreună vom câştiga bani, că eşti liberă…

      − Prostuţule mic! îl întrerupse ea. Pentru mai multe detalii, te invit la reşedinţă! Acolo putem discuta în linişte şi bea până uităm de noi şi… cine ştie ce se mai poate întâmpla, nu?

      − Acolo!? Mama mia, păi acolo crezi tu că putem discuta în linişte!?  În camerele alea cu un milion de ochi şi urechi? Unde the King te spionează şi când eşti pe tron?

      − The King nu mai este! spuse ea simplu, urmărind cu multă atenţie ce efect are asupra lui această veste.

      Informaţia căzu ca un trăsnet şi Margaret văzu luminiţa fulgerului o fracţiune de secundă în ochii lui. Calmă aşteptă să audă şi bubuitura, însă Tom abia reuşi să articuleze:

      − Poftim, ce-ai spus? Cum adică: the King, nu mai e?

      − The King nu mai e acolo! A fost reţinut.

      − Cum!? se ridică el în picioare: Cum adică: reţinut?

      − Simplu! Reţinut de poliţie! spuse Margaret ridicându-se şi ea în picioare. Acum mă scuzi, dar trebuie să merg la toaletă.

      Margaret se opri în uşă şi întorcându-se spre el spuse:

      − Până revin, să te gândeşti la viitorul nostru lipsit de griji! Şi, Doamne, ce aventuri sălbatice ne pot aştepta în Hawai? A, şi nu uita de invitaţie, cu a doua nu te mai întâlneşti, dacă o refuzi pe asta.

      Tom se aşeză moale pe scaun şi rămase pe gânduri, propunerea Margaretei nu-l şocase aşa de tare, ci ştirea îl bulversase total şi deja o întrebare se rotea prin mintea lui ca un titirez: dacă the King a fost reţinut, eu de la cine mai primesc banii pentru că l-am asasinat pe căpitanul Fill Norman?

 - va urma -

[Sofia Sincă]

În sfârşit peştele a înghiţit momeala. Tipicar cum te ştiu, Emil, credeam că nici în acest capitol nu voi înţelege ceva clar. Multă răbdare trebuie să aibă cititorul cu tine, omule! Până nu explici tu totul, cu de-amănuntul nu dai principalul.

 aici ''ridicându-se şi ea picioare.'' ai uitat un în sau pe.

Încântată de acest episod, aştept următorul cu nerăbdare, Sofy!

[Emil Dumitru]

Mulţumesc Sofia, am rectificat!

Sofia Sincă a spus :

În sfârşit peştele a înghiţit momeala. Tipicar cum te ştiu, Emil, credeam că nici în acest capitol nu voi înţelege ceva clar. Multă răbdare trebuie să aibă cititorul cu tine, omule! Până nu explici tu totul, cu de-amănuntul nu dai principalul.

 aici ''ridicându-se şi ea picioare.'' ai uitat un în sau pe.

Încântată de acest episod, aştept următorul cu nerăbdare, Sofy!