Frunzele începură un tango sălbatic, brutal, lovindu-se una de cealaltă, împreunându-se, pentru ca apoi să se despartă. Rotocoale. Repetitiv. În dansul lor diagonal, sfârșiră despărțite de două picioare groase și roșii. Picioarele rănite și trudite ale Ozanei nu puteau lăsa pe nimeni indiferent. Până și frunzele ținură un moment de reculegere la vederea lor, înainte ca prima pală de vânt să le ducă spre alte ”ringuri de dans”.

- Ia uite, dom’le! Mai trăiește Ozana!

- N-aș fi crezut că va trece și de iarna asta… acum, cu primăvara asta nebună, cred că și ea e dezorientată…

- Ea e mereu dezorientată, mamă. Nu știi că nu e în stare să lege două cuvinte? Doar ”Ozana” zice, într-una, și lumea așa a botezat-o.

Ozana era privită de două femei, mamă și fiică, care așteptau în stația de autobuz. Stătea rezemată, din nou, de pervazul ferestrei unei bănci, locul unde-și ducea veacul în sezonul primăvară-vară. Ce ironie…Ozana la bancă… tocmai ea care n-avea un sfanț în buzunar. Credea că, acolo, oamenii, având bani, o vor ajuta și avea răbdare așteptând… mai avea nevoie de o șansă…

Robustă, cu ochi de un albastru limpede și cu un păr cârlionțat, privea din nou pierdută, mușcând dintr-un colac de pomană.  Aproape nu exista un locuitor al orașului care să n-o cunoască. Nu se plimba prea mult, dar locurile în care se învârtea erau aglomerate și, mai ales iarna, te cutremurai când o vedeai, înghețată, hibernând pe o bancă, indiferent de temperatura de afară.

- Eu nu înțeleg, mamă. De ce nu merge femeia asta undeva să ceară ajutor? Chiar așa nebună e? Ea nu-și dă seama când îi este frig? Tu ai văzut ce tumefiate îi erau picioarele astă iarnă?

- Cum erau?

- Umflate, dragă! Roșii și umflate.

- Păi, cum să-și dea seama, măi, mămică, dacă tu cu gurița ta ai zis că e dezorientată? Eu nu înțeleg oamenii ăștia… ăștia ce-au făcut toată viața lor?

- Au avut o viață normală, presupun.

- Un drac! Cum așa? Ăștia n-au lucrat de n-au locuință? Pe vremea lu’ Ceaușescu tot amărâtu’ avea locuință, mamă!

- Așa o fi, dar atunci de ce e pe stradă?

- De puturoasă! Cum a venit ”demahoția”, toată lumea e cu fundu-n sus, nu mai știu de ei, îs pierduți în spațiu… Vezi? No, îi bine amu’?

- Of… cum zici tu…

Ceea ce femeile nu știau e că Ozana fusese o femeie dintr-o familie de vază, dar circumstanțele o aduseseră pe străzi. Nu mai avea casă, dar, oricum, orașul întreg era considerat de ea ca fiind casa ei. De asta puteai să-ți dai seama din siguranța cu care găsea orice cotlon ascuns de pe cine știe ce străzi lăturalnice, ori vreo ghenă bine pitită, un adăpost la îndemână... Neșansa ei a fost comunismul și călău i-a fost Securitatea, cu nenumăratele ei percheziții și îndârjirea cu care a luptat împotriva alor ei. Neavând ”origini sănătoase”, Ozana, la rândul ei, a fost urmărită. Din cauza unei povești de dragoste, n-a reușit să-și termine studiile la facultatea de filosofie pe care o începuse. În mintea ei, Ozana încă filosofa… cum altfel să-ți explici tăcerea ei? Ori o fi vreun refuz și o pedeapsă față de lumea rămasă nepăsătoare în fața dramei sale?

Îmbrăcată într-un pardesiu crem, murdar, cu o pereche de botine scâlciate, o fustă de-o culoare indefinită, parcă făcută din zdrențe și un pulover galben, femeia se ridică de pe locul ei. Porni, adulmecând palele de vânt ce le goniră pe prietenele sale, frunzele. Zâmbea. Pentru ea, bucuria unei adieri proaspete și susurul râului ce trecea prin oraș erau adevărate simfonii. Ozana se reîntoarse la natură, acolo stătea ascunsă scriptura pe care era dispusă, mai mult ca oricând, să o descifreze, tăcut. Fără zarvă, fără pompă. Puținii cunoscuți care mai rămăseseră-n urbe îi mai aduceau, uneori, haine pe care ei nu le mai foloseau și încercau să discute cu ea. Femeia nu-i cruța, ei nu-i meritau vorbele…

Făcând câțiva pași, cuprinsă de vraja primăverii, nici nu observă că se apropia un polițist. Bărbatul era, probabil, nou angajat. Colegii lui nici nu se mai sinchiseau să o întrebe de sănătate. Ajungând în dreptul ei, polițistul se opri brusc. Femeia duhnea a fluide amestecate, ce lăsau un miros greu. Scoțându-și o batistă, pe care o puse la nas, o prinse cu două degete de braț:

- Bună ziua! Agent Daneliuc Mihnea, de la Poliția Comunitară. Îmi puteți arăta actele dumneavoastră?

Femeia se opri din mers, dar nu se întoarse spre el, fapt pentru care agentul o trase și mai tare de braț și o întoarse cu fața spre el.

- Alo! Mă auziți? Vă rog să-mi arătați actele.

Văzându-i cascheta de pe cap, Ozana se trase dintr-o dată doi pași în spate și începu să respire sacadat. Se lipi cu spatele de zid, dând să plece, dar polițistul se apropie de ea, astfel că renunță, încremenită.

- Cum vă numiți, doamnă?

- E Ozana, domnu’ milițian!

- Agent de poliție, doamnă.

Întorcându-se, agentul văzu fața celeia care-i răspunse. Era bătrâna din stație. Cele două femei văzură de la distanță toată scena, însă bătrâna găsi de cuviință că-i e datoare organului legii cu câteva explicații proprii. Ce rost avea să-și piardă timpul?

- Mă scuzați… așa i se zice. Umblă lelea p-aci, dar nu știu să fi scos vreun cuvânt vreodată, vă dați seama că nici acte n-are.

Ozana privi nedumerită în acest timp, când la babă, când la agent. Nu reușea să-și controleze respirația și se voia cât mai departe de cei doi.

- Doamnă, de ce nu informați Poliția Comunitară dacă știți despre ea?

- Io? Da’ ce treabă am io? Las-o, dom’le, dacă-i a nimănui și n-are unde să stea.

- Păi, cum?

- Au mai încercat și alții, dar n-ai ce face cu nebuna. Am auzit că a fost dusă la un cămin amu-s câțiva ani, dar a plecat și de acolo. Cu asta n-ai ce face, domnucu’ meu. Îi place să stea pe stradă și văd că se adaptează foarte bine.

- Nu putem să rămânem impasibili în fața unor asemenea persoane, stimată doamnă. Înțelegeți că…

Dintr-o dată, baba îl trase pe polițist spre ea. Motivul se dezvălui singur. Rapid. La scurt timp după aceasta. Agentul fu lovit, subit, de un miros fetid de urină proaspătă. Ozana se scăpase pe ea. Situația asta semăna prea tare cu momentul în care fusese alungată din casa ei de către un securist și o informatoare din vecini, o ”prietenă”. Aceasta pusese ochii pe casa ei de mult timp și turnase la Securitate informații despre tot ce se petrecea în familia acesteia. De-atunci, lucrurile merseră tot mai rău…

Reușise să lucreze într-o fabrică în ultimii ani ai comunismului, găsindu-și adăpost într-o garsonieră. Imediat după ’90, încercase să-și recupereze casa, dar procedura de retrocedare eșuă din cauza corupției. Fosta ei prietenă oferise mită în stânga și-n dreapta, mult mai mulți bani decât obținuse Ozana prin ipotecarea garsonierei sale, pentru a susține cheltuielile de judecată. Verdictul fiind dat, Ozana rămăsese fără bani, fără locuință, și fără casa părintească, pe care era sigură că o s-o recupereze, singură… pe străzi.

Văzând dâra de urină, bărbatul își puse din nou batista la nas și se strâmbă, măsurând-o din priviri.

- Pfoai de capu’ meu! Mi-e rău…

- Vedeți, dom’le? Ce v-am spus? Lăsa-ți-o dracu! Cine să o țină pe sălbatica asta?

Rămasă-n stația de autobuz, fiica bătrânei făcea semne disperate cum că se apropie autobuzul pe care-l așteptau. Bătrâna abia răzbi să-l prindă. Se urcară și se așezară pe scaun, uitându-se încă o dată spre locul în care stătea Ozana, lipită de zidul infamiei. În timp ce autobuzul pornea, polițistul se dădu bătut și plecă.

- Ce a vrut ăla, mami?

- Eh, un fraier! Credea că poți face ceva pentru scursurile societății…

Oprindu-se din tremurat și văzându-se din nou singură, Ozana profită de pala de vânt ce sosise să o mângâie cu drag și plecă cu ea. Fiecare cu prietenii lui, nu? Un lucru cert știa: acești noi prieteni ai ei, naturali, n-aveau să o dezamăgească nicicând. Ei erau mereu sinceri. Când erau reci și tăioși îi simțea și i-o arătau, iar când erau calzi și binevoitori, o împlineau sufletește. Natura nu e niciodată ipocrită.  

 

 

26 aprilie 2013  

Vizualizări: 161

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

O fereastră deschisă spre un destin tragic, acest text. Cât de ușor aruncăm cu pietre! :( Am citit cu plăcere!

Foarte frumoasă povestea și interesant personajul Ozana! Autentic! Am citit cu interes și plăcere. Prețuire!

Am lecturat cu drag. Felicitări, dragă MiCo!

Notă: Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte, sau două fraze! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... Cu excepția când se încheie un citat, sau se închide paranteza, după punctele de suspensie nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. Excesul folosirii lor dă impresia de vocabular sărac, ori de neputință în comunicare. False puncte de suspensie întâlnim în exprimări îngrijite, cum ar fi: „– Ce p…a mă-sii?!!” adică „– Ce pizda mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea! (Aceasta e o atenționare-tip pe care o primesc aproape toţi cei ce fac și repetă această greşeală!...)

Doar ”Ozana” zice, într-una, și lumea așa a botezat-o. întruna = fără oprire

Dintr-o dată, baba îl trase pe polițist spre ea. Dintr-odată = pe neașteptate (greșeala o repeți)  

 

Am rezonat. Se poate șlefui.

da Coza

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec de lebădă neagră a utilizatorului chindea maria elena
cu 25 minute în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 44 minute în urmă
Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 9 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 9 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 9 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 10 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 10 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 10 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 12 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 15 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 16 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 16 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 16 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 17 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor