Si totusi

[Nuța Istrate Gangan]

Poate de mâine va renunța la țigară dar, în seara asta, simțea o nevoie acută.
 Poate va fi ultima țigară din noaptea asta sau din viață asta.
 Nu știa încă, dar îi promisese că o să ia acest fapt în considerare.
 Zâmbi la gândul "Ea".
 Ea, ea, ea...
 Își strivi țigara în scrumieră și își aruncă prosopul umed în coșul cu rufe.
 Se întinse în pat și se rugă să adoarmă rapid, pentru că noaptea era cel mai greu.
 Nu știa  când dorința pentru ea s-a transformat în durere fizică.
 N-ar fi bănuit niciodată. Lumea era plină de femei. Amabile, disponibile, nemăritate mai ales.
 Ar fi vrut doar să fie toamnă, să fie rece, să plouă și el să stea gol în ploaie. Și tot trupul să-i fie biciuit de vânt tăios și ploaie rece. Că un remediu, că o durere care caută altă durere. Că și cum dacă altceva l-ar durea mai tare această durere surdă  ar fi fost atenuată.
 Tresări.
 Auzise un zgomot.
 Ușa, vântul...
Camera era luminată doar de lumina pală a neonului  din fața casei lui. Lumină care tremura în ploaia subțire. Monotonă, anxioasă, reumatică și suicidală.
 Și ei îi plăcea ploaia asta...
 Nu mai ajunsese să deschidă pentru că ea intrase deja.
 I se părea ireală. Dar întotdeauna avusese sentimentul acesta în prezența ei.
 Ea ... Aici?
 Pentru o secundă lungă închise ochii, nu că să alunge imaginea ci să o strângă și mai mult sub retină.
 Era mai mult decât surprins.
 Că și cum ea era ultimul lucru care i se putea întâmpla.
 O privi cum pășește ușor apropiindu-se de pat. Își lasă geantă pe fotoliu, își scoase jacheta și o aruncă ușor peste geantă. Apoi după o secundă de ezitare, începu să-și desfacă nasturii bluzei. Fără grabă cu gesturi moi, calme, dureros de domestice, privindu-l. Nu erotic, nu seducător, doar privindu-l. În felul ei inconfundabil.
 Doar îi ghicea privirea. I-o cunoștea atât de bine.
 Își desfăcea nasturii bluzei și îi zâmbea.
 Zâmbi și el și se întrebă prostește de câte ori nu  se derulase scena aceasta în  mintea lui murdară, când ea intra în birou, dimineața, își arunca jacheta și poșeta pe spătarul scaunului și-i spunea jumătate în glumă, jumătate în serios:"Nu e nici 8 și eu sunt frântă-școală, grădiniță...
Te-aș lua de bărbat dacă mi-ai face o cafea. Și dacă, bineînțeles nu aș avea unul grozav  acasă".

 Ar fi vrut să se ridice, să facă ceva, să aprindă lumina, s-o ajute să-și scoată ultimele haine, să-i elibereze părul din strânsoarea cocului greu...să...să...
 Dar își simțea trupul dureros de greu și dureros de plăcut. Pentru o secundă avu impresia că sânii ei,  ireal de albi au luminat încăperea într-o străfulgerare satinata și aromată. Iasomie...
Sânii ei...
Era nebun? Halucina? La naiba !
 Se întinse lângă el, natural, normală, aproape casnic.
Ca și cum ar fi făcut acest lucru în fiecare noapte.
 Se lipise de el cu trupul ei cald, balsam pentru rănile lui. Simțea că nu are aer îndeajuns.
 O cuprinse în brațe într-un gest de sfârșit de lume și își îngropa față în scobitura gâtului ei.
 Dacă și-ar fi permis ar fi explodat și s-ar fi risipit în mii de cioburi.
 
 Îi simți obrazul fierbinte și ud:
 "Tu plângi?"
 "Plouă..."
 Vorbi cu buzele lipite de obrazul ei. Pentru o secundă simți gust sărat și zâmbi cu tandrețe și duioșie.
 Ar fi vrut să-i vadă ochii. Știa lucirea vie si tandră a ochilor ei înlăcrimați. O iubea.
 Dar nu avea destulă lumină.
 Îi simțea trupul alb și moale modelându-se pe trupul lui, îmvăluindu-l în parfumul acela inconfundabil.
 Ar fi vrut să-și  infigă dinții în în carnea ei, ar fi vrut să înhațe barbar și să modeleze lutul cald al trupului ei, ar fi vrut să o iubească sălbatic, apoi tandru și sălbatic din nou, să se cufunde în trupul ei cu uitare și nebunie, s-o crucifice pe trupul lui, s-o facă a lui pentru totdeauna, dar într-un mod ciudat își simțea trupul greu, cuprins de o oboseală dulce  și de un fel de stranie durere.
 
 Era aici...ultimul lucru  la care s-ar fi așteptat.
 "Vine sfârșitul lumii, gândi zâmbind, apoi zâmbetul îi îngheța: A aflat că are o boală mortală, Dumnezeule!
 Îi cuprinse față în palme și încerca să-i deslușească ochii:"Ce s-a întâmplat?"
 Ea îi zâmbi ușor și îi atinse ușor buzele cu buzele ei moi și calde"
 "Șșșșșșșș"...
 Își lipi obrazul de al lui și prelungi gestul cu infinită tandrețe.

 Îi simțea inima zbătându-se în piept, știa că i-a fost greu să vină, la naiba, încă nu-i venea să creadă că ea este în patul lui.
 Știa că ea știe.
 El nu a fost niciodată un bun actor și dacă ea nu ar fi fost fericită în viață și în căsnicia ei, nu ar fi ezitat să iasă în stradă și să strige în gura mare că o iubește.
 Și totuși....
 ...trupul ei era atăt de strâns lângă al lui încât avea impresia că e doar unul, un singur trup cu două inimi care bat la unison.
 Când ea încerca să-și îndepărteze obrazul, obrazul lui îi urmă gestul într-un tandru "mai rămâi".
 Palmă ei caldă îi lasă urme de lumina pe trup. Îi simțea mângâierile, adânc, înăuntrul lui, că și cum palma ei ar fi avut puteri miraculoase și i-ar fi mângâiat sufletul. Palma lui ar fi vrut să urmeze gesturile palmei ei...
 
 Simțea cum se transformă din statuie în bărbat.
 Din nou.
 Că o renaștere...
 
 "Nu voi face dragoste cu tine..." o auzi șoptind.
 "Știu..."
 Într-un fel ciudat, în felul ei ciudat, nu i spusese că nu-l dorește. Nu-i spusese că nu-l vrea ci doar că nu o să facă dragoste cu el. Un fel de promisiune amânată. Nu astăzi, nu acum, nu încă...
 
 Și într-un târziu, copleșit sub tandra ei mângâiere, înțelese.
 Venise doar să-l vindece, doar să-i treacă rănile din trupul lui în trupul ei.Să-l vindece de ea.
 Se simțea nedrept și ar fi vrut să facă un gest dar sub nevoia și interdicția imperioasă din ochii ei, orice gest îi amorțea.
 Și i se părea și mai nedrept că numai ea să sufere  de rănile iubirii neîmplinite...
 
 Nu știa cât stătuse așa. Cu ea în brațele lui, cu trupul ei moale și cald modelat pe al lui. Cu obrazul ei umed, lipit de obrazul lui. Fără nici cea mai mică urmă de dorință carnală. Doar erotism în formă pură.
  Numai ea putea să radă și să aibă ochii triști. Numai ea putea să fie mare calmă și liniștită la suprafața și vulcan pe interior.
 Nu a știut niciodată când s-a îndrăgostit de ea. Nu a știut când a inceput să o iubească. Cuminte, în secret și imposibil. Mai ales imposibil.
 Dar ea era aici...
 Și ciudat, acum, cu ea în brațe, ca într-o vrajă singurul lucru pe care vroia să-l facă era să adoarmă așa...
 
 ...cu ea caldă și cuminte n brațele lui ,cu obrazul ei încă umed lipit de al lui  și cu palmă ei maigaindu-l aproape absent.
 Se simți ușurat parcă de o povară imensă. Nu știa dacă se mai simțise așa vreodată. Sentimentul era teribil Și era nou.
 
 Îi vindecase iadul dorinței cu raiul trupului ei.
  Nu știa ce va fi mâine dar astăzi se simțea vindecat. Nu mai simțea nici urmă de durere. Era că un sclav care abia fusese eliberat dar care nu prea știa ce să facă cu atâta libertate.
 Și într-un târziu, adormi.
 Sub efectul iasomiei și al unui obraz de catifea umedă.
 ................................................................................................................................................

Tunetul zgudui casa.
 Sări brusc din pat, buimăcit.
 Privi în jur...
 Se apropie de fereastă, o deschise și mirosul inconfundabil de ploaie de vară inundă camera. Parcarea era goală și prin lumina neonului observă că încă mai plouă.Tufa de iasomie din față ferestrei era culcată de ploaie...
 Apoi cu un gest prelung, anticipat se întoarse ușor și privi ușa.
 Era încuiată. Așa cum fusese și aseară.
 Se apropie să se convingă,parcă. O încerca, apoi într-un acces de furie o izbi cu piciorul.
 Se întoarse ușor și se sprijini cu spatele de ea. Stătu așa o vreme,cu capul sprijinit în palme"Cum de am ajuns aici",gândi.
 Privi spre patul răvășit, nu reuși să-și aducă aminte când a adus o a două pernă. Se apropie și ridica un cerceaf, strângându-l în pumn.Și-l apropie de obraz și apoi zâmbi...
 Mirosea a ploaie...și a iasomie.
 A "Ea".
 
 ...și totuși...  

[Sofia Sincă]

Eroticul stăpâneşte în totalitate acest text, dar nu unul total ci doar partea sufletească. De fapt mesajul este vindecarea focului extaziat, a dorinţelor erotice fără sex, doar prin atingerea trupurilor.

Construcţia este una uimitoare, frapantă, apetisantă, transmisibilă. Cititorul intră după câteva fraze în atmosfera apăsătoare a iubirii platonice şi se relaxează odată cu cele două personaje, el şi ea.

Un text emoţionant, mirific, emotiv. Vibraţia există ca şi unic mod de trăire, dar partea interesanta este că se manifestă într-un mediu normal, cu pasiunea plăsmuită de autoare.

Cu deosebită admiraţie, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Muuuuuuuuuuulte greşeli de redactare. Exemple:

Ea...ea...ea... / Ea... ea... ea... După punctele de suspensie, neapărat blancul (pauza)!

Ghilimele: "Ea" / ,,Ea'';

a în loc de ă şi ă în loc de a;

Titlul: ...si totuşi... / ...Şi totuşi... / Şi totuşi... / ...Şi totuşi    Mai firesc e: Şi totuşi (Dar sunt de părere că nu-i inspirat.)

Greşeală gramaticală: înaintea lui CI se pune, aproape întotdeauna, virgulă!

Textul m-a încântat.

da Coza

[Nuța Istrate Gangan]

Sofy, mulțumesc:)

Da Coza, ma bucur ca textul te-a încântat:).Ăsta era scopul principal:)) Am modificat cât am vazut. Imi modific textele pe Autocorect si mai scap pe ici pe colo, pentru ca tot ce public aici și prin alte părți este scris deja fără diacritice pe blogul meu.Nu știu cum sa fac ghilimelele, una sus una jos ca in Romania.(la americani ambele se pus sus). Nu stiu care semn pe tastatură mi-ar tasta ghilimelele de jos.
Mulțumesc mult de corecție.

[Vasilisia Lazăr]

Un text care aduce cu el parfumul iasomiei şi răcoarea ploilor de vară. Mi-a plăcut mult. Felicit autoarea! 

[Nuța Istrate Gangan]

...sau cine stie?:)

Stanescu Aurel Avram a spus :

Text condensat în lirism. Dragoste ascunsă, neîmpărtăşită... sau cine ştie?

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc:)
Vasilisia Lazăr a spus :

Un text care aduce cu el parfumul iasomiei şi răcoarea ploilor de vară. Mi-a plăcut mult. Felicit autoarea! 

[Nuța Istrate Gangan]

L-am intitulat  Si totusi pentru că am lăsat cititorul să se întrebe daca, totuși,a fost un vis:)

Ion Lazăr da Coza a spus :

Muuuuuuuuuuulte greşeli de redactare. Exemple:

Ea...ea...ea... / Ea... ea... ea... După punctele de suspensie, neapărat blancul (pauza)!

Ghilimele: "Ea" / ,,Ea'';

a în loc de ă şi ă în loc de a;

Titlul: ...si totuşi... / ...Şi totuşi... / Şi totuşi... / ...Şi totuşi    Mai firesc e: Şi totuşi (Dar sunt de părere că nu-i inspirat.)

Greşeală gramaticală: înaintea lui CI se pune, aproape întotdeauna, virgulă!

Textul m-a încântat.

da Coza

[Mihaela Suciu]

Şi totuşi, s-a vindecat?

Am recitit textul, îmi place lirismul său, eroticul platonic. Parcă miroase a ploaie şi iasomie.

[Nuța Istrate Gangan]

ai scris frumos:)

Am scris cateva proze care au legatura una cu alta. In "Si totusi" descriu trairea lui...poate vis, poate realitate(tu ce crezi?). In articolul precedent de fapt ea, fiind singura acasa(sotul plecase, stiu si eu...in delegatie:) si-a permis sa se gandeasca la el un pic mai profund. Stia ca el este indragostit de ea, stia  ca niciodata nu o sa-si paraseasca sotul pentru el, dar, in singuratate, a incercat un fel de "dar daca..." imaginar:)

In vreme ce la el ploua, mirosea a iasomie, era tarziu, mintea lui era plina de ea, iar ea singura fiind...

Fa matematica. A fost vis sau nu ?:)