Diplomă: Premiul I, dramaturgie – „Soacrele” de Ion Nălbitoru

[Vasilisia Lazăr]

Soacrele

 

Comedie într-un act

Personajele: Ion (parlamentar), Maria (soția), soacra mare, soacra mică, socrul mare, socrul mic, procurorul, mascatul I, Lenuța, Dom major, adjunctul, Dracula

           

Un dormitor cu un pat matrimonial în centru. De o parte şi de alta câte o noptieră şi câte o veioză. La colţuri flori naturale de ornament.

 (Cei doi soţi sunt în pat: ea în cămaşă de noapte roz, el în pijamale crem)

ION : (o sărută uşor) Cât de frumoasă eşti / Ca o zână din poveşti!

MARIA : Întotdeauna m-ai vrăjit / Ca un tânăr iscusit, / Cu vorbe dulci amăgitoare / Şi adesea cu o floare, / Când timid mi-o dăruiai / Şi mâna mi-o sărutai!

ION: (o mângâie pe păr) Şi-mi dădeai buzele dulci / Pe sub umbra de sub nuci!

MARIA : (se ridică din pat şi  cu braţele desfăcute se roteşte extaziată prin cameră) Printre arinii din zăvoi / Ne purtam turma de oi / Către creasta munţilor / Pe la umbra stâncilor!...

ION : (ridicându-se uşor din pat) Ce vremuri am petrecut / Atunci tare de demult...

MARIA : (continuă să plutească ca-ntr-un balet) Pe cărări rătăcitoare / Urcam turma de mioare /  Pân’ la plaiurile alpine /  Unde iarna iute vine!

ION : Iar în hăuri mai la vale / Ni se deschideau în cale / Prăpăstii ameţitoare / Şi cascade     urlătoare!

MARIA : Iar în lacuri de cleştar / Stele oglindeau în ape, / Licăreau tăciuni de jar / Şi misterele în noapte!

ION : Lăsam oile la vale / La păscut lângă izvoare / Şi intram în peşteri reci / Cu sute, mii de lilieci!

MARIA : Iar în nopţile cu lună / Urlau lupii pe la stână! /  Alteori ieşeam în zori / În tril de privighetori!

ION : Ţinutul nostru e un plai...

MARIA : Este-un colţişor de rai!

ION : Dar vremea aceea a trecut / Munţii s-au sălbăticit...

MARIA : De când ne-a intrat în ţară / Democraţia de afară...

ION : Las-o încolo amăgirea / Că ne strică amintirea!

            (de afară se aud zgomote şi bătăi din ce în ce mai puternice în poartă)

ION : (liniştitor) Sunt băieţii de la străzi / Se-mpărţiră în brigăzi. / Fac trei gropi, astupă două / După o metodă nouă!      

MARIA : O fi vreun prăpădit / De soartă urgisit./ A veni iar să cerşească, / Fără să muncească.

ION : M-am săturat de pomeni / Că-ţi vine să-i şi blestemi.

MARIA :  Îşi cresc copiii săracii...

ION : (a lehamite) M-am săturat, m-apucă dracii!

            (din nou se aud bătăi în poartă)

VOCEA DE AFARĂ : Sunteţi înconjuraţi! / Deschideţi, ce aşteptaţi? / Ascultați ce vă ordon / Am ordin de la procuror! / De nu veţi descuia / Cu forţa vom intra!

MARIA : (speriată)  Dragă, le arde de glumit / Sau chiar au înnebunit?

VOCEA DE AFARĂ : Atacaţi obiectivul / Să nu scape individul!

ION : (hotărât să iese afară) Am să le zic două cuvinte  / Să mă ţină bine minte! / Iar de sunt cumva golani / Am să le dau şi ceva bani!

MARIA : Dă-le şi nişte valută / C-au familie amărâtă!

ION : Am să le dau casă pe dată / Să nu-mi mai calce pe la poartă! / Şi-o biserică în sat /  Că pe săraci nu    i-am uitat!

             (la ieşire Ion se loveşte piept în piept cu părinţii săi)

SOCRUL MARE : Fiule, hoţii sar gardul în curte / Cheamă poliţia mai iute!

SOACRA MARE : Sunt cu scări şi cu frânghii / Şi alte năzdrăvănii / Că nici faţa nu le vezi / Sunt mascaţi, ce nu mă crezi?

ION : Luaţi arma de vânătoare, / Trageţi pentru apărare!

MARIA : Voi sări să vă ajut / Şi cu puşca să-i împuşc!

SOACRA MARE : (ironică) Ce noră curajoasă / Mi-ai adus în casă! / Numai că-i mironosiţă / Şi la treburi nu m-ajută!

SOCRUL MARE : (cu admiraţie) Ce deşteaptă şi frumoasă / Mi-aduseşi o noră-n casă, / Chiar dacă-i din vârf de munte, / Ştie cum să ne-ajute!

SOACRA MARE : Ia, n-o mai lăuda atât / Asta-i tare de demult! / Şi de când a fost mireasă / Nici n-a măturat prin casă! / Stă în pat pân' la amiază / Şi mă-ntreabă când cinează !?

SOCRUL  MARE: Fă muiere, ia mai taci!

SOACRA MARE : Te ia o mie de draci!

SOCRUL MARE : Ptiu! Când o văd înfuriată / Sar gardul, nu ies pe poartă!

SOACRA MARE : Să se trezească în zori / Cu cocoşii cântători! / Să-mi servească la pat ceaiul, / Că de nu eu iau vătraiul!

SOCRUL MARE : Dar avem servitori în casă! / Ce face nora, ce-ţi mai pasă?

MARIA : Are dreptate socrul meu.

SOACRA MARE : Ţine cu tine mereu! / Dar mi-l prind la colţişor / Şi ţi-l liniştesc uşor / Cu furtunul din grădină / De se vaită-o săptămână!

ION : (împingându-i de la spate) Haide, cearta lăsaţi / Şi-n pod iute vă urcaţi!

SOACRA MARE :  Printre şoareci, şobolani / Să ne ascundem de golani?

SOCRUL MARE : Hai muiere, las-o baltă / Cred c-au rupt deja o poartă!

SOACRA MARE : Bată-i Dumnezeu să-i bată / Să ne lase fără poartă!?

(socrii mari ies)

MARIA :Uf, am scăpat de soacra mea! / Mă-ngrozesc când dau de ea...

ION : Ăsta-i felul, n-ai ce-i face / Şi te rog s-o laşi în pace!

            (de afară se aude zarvă mare şi bubuieli în poartă; pe uşă năvălesc părinţii Mariei)

SOACRA MICĂ : (punându-şi mâinile în şold) Ce ginere prăpădit / Stă în pat pironit! / Când erai mare "ciobanul", / Nu dormeai ca bolovanul! / Dar acuma te-ai ajuns, / Nu mai ai turmă de muls!

ION : Voi m-aţi luat de lângă stână, / Unde era brânza bună...

SOACRA MICĂ : Şi de rămâneai oier / Tot îţi luam elicopter!

ION : Că ţi-am luat fetiţa dragă, / N-avea cine s-o aleagă!

MARIA : (lovindu-l de câteva ori cu o pernă în cap) Prăpădit, nenorocit, / Ai uitat cât m-ai vrăjit? / Zi şi noapte îmi şopteai / Cât de mult mă iubeai? / Câte-n lună, câte-n stele / Îmi vorbeai în versurele!? / Sau de astea ai uitat? / Am să-ţi sparg o pernă-n cap!

SOCRUL MIC : Lăsaţi ginerele-n pace / Ăsta-i omul, n-ai ce-i face!

ION: Tată socru, tu eşti bun / Dar pentru soacră sunt nebun!

SOCRUL MIC : Hai s-o ascultăm / Că de dracul dăm!

MARIA: Lasă-i mamă, n-au habar / Ce e-n gospodărie / Știu doar de la bar / Ameţiţi acas' să vie...

ION : Ne cinstim ca-ntre bărbaţi / Cu tata socru, ca doi fraţi!

SOACRA MICĂ : Tu să taci acum din gură / Că ţi-am dat o fată bună!

ION : Eu mi-s ginere deştept, / Sunt om mare-n parlament!

SOACRA MICĂ : Speri că dacă eşti patron, / Am să-ţi cumpăr avion? / Te-nşeli ginerică dragă, / Cu mine sigur n-o să-ţi meargă!

ION : Mamă soacră, ai promis, / Pe cuvânt că n-a fost vis!

SOACRA MICĂ : Uf, ţi-oi da elicopterul, / Să se laude oierul!

SOCRUL MIC : Fă nevastă, n-ai habar ,/ Acum este mandatar!

ION : (cu mândrie) Nu mai sunt badea oier, / Astăzi sunt domnul bancher!

MARIA : Mamă, tată, ia plecaţi, / Afară sunt câţiva mascaţi...

SOCRUL MIC : Numai să îndrăznească, / Mă-ta o să-i ocărască!

SOACRA MICĂ :Las' c-o chem şi pe cuscra, / O armată vom făcea!

SOCRUL MIC : (cu umor) Să-l chem şi pe cuscru meu, / Să fugim, ce Dumnezeu!

SOACRA MICĂ : (ironică) Aşteaptă-l pe la chindie, /    Ca  să-ncingeţi o beţie!

MARIA : Tată, iar o faci de oaie / Şi cădeţi printre butoaie!

ION : Să nu-ncurci soiurile de vin / Am să vin să te susţin!

MARIA : (furioasă) Ba tu stai cu mine-n casă / Că de-aia ţi-am fost mireasă!

SOACRA MICĂ : Dar pe urâţii de mascaţi / De ce nu îi alungaţi?

ION : (împingându-i către uşă) Luaţi-o amândoi pe furiş / Până sub acoperiş / Că mascaţii sunt nebuni / Nu au milă de bătrâni/ Și sunteți în toamna vieții/ Nu în anii tinereții!

SOACRA MICĂ : (ofensată) Stai băiete, ce-ţi veni? / Singurei noi vom ieşi! (ies )

             (Deodată năvălesc doi mascaţi cu pistoale automate)

PROCURORUL  : (apare din urma mascaţilor) Nu mișcați / Că de dracul dați! /

MASCATUL I : Domn procuror / Îi mai las sau îi omor?.

PROCURORUL : (către Ion)Dumneata eşti infractor / Cel mai mare din popor. (către mascaţi) Pe el să mi-l păziţi / Iar cu doamna nu glumiţi / Că femeia-i înşelătoare / Când te loveşte, rău te doare!

ION : Domn procuror, am o întrebare: / Aveţi mandat de arestare ?

PROCURORUL  : Încă nu îl am acum / Dar soseşte, e pe drum!

MARIA : (către soţ) Să-ţi spună dragă motivul / De ce te-acuză individul?

PROCURORUL : De un domn eşti acuzat / Că în munţi l-ai sechestrat!

MARIA : Noi nu suntem criminali!

MASCATUL I : În schimb sunteţi plini de bani !/Lui tata i-a făcut o casă / Spaţioasă şi luxoasă!

ION : Şi care-i răsplata ta ?

MASCATUL I : Dacă mişti te-oi împuşca!

ION : Execuţi ca un robot /  Nu te doare nici în cot!

MARIA : Unii ştiu doar ca să mintă / Şi primesc şi câte-o mită !

PROCURORUL : Nu cunosc Mitologia / Eu îmi fac doar datoria. / Procurorul hotărăşte, / Judecătorul pedepseşte!

ION : Am să sun doi avocaţi !

PROCURORUL  : Sunt ca tine de bogaţi! / Nu se dau afacerişti / Dar de lege-s ocrotiţi! / Fără nici un comentariu / Depinde de onorariu / Atunci limba se dezleagă / Şi-ţi vorbesc o zi întreagă!

             (Doi poliţişti năvălesc în cameră cu pistoalele în mâini)

DOM MAJOR : Mâinile sus, palmele la ceafă! / Hai, mişcaţi-vă odată!

PROCURORUL  : (uimit) Dom Major, ai înnebunit? / De unde dracul ai sosit? / Tu eşti normal la cap / Sau eşti cumva beat?

ADJUNCTUL : (cu emfază) Domn procuror, cum vorbeşti? / Cu şeful meu ai s-o păţeşti !  

DOM MAJOR :Te afli în sectorul meu / Suntem colegi, ce Dumnezeu !

PROCURORULI : Sectorul vostru e afară / Nu aicea în cămară !

DOM MAJOR : Ne-a sunat de la 112 / Şi venirăm amândoi

ADJUNCTUL : C-au debarcat teroriştii / Peste gard ca alpiniştii!

PROCURORUL  : La telefon cine-a sunat / Pe mine nu m-a întrebat ?

ION : Eu, Ion parlamentarul / Că i-aţi călcat subit hotarul!

DOM MAJOR : (se apropie de Ion) Aha, acum îmi dau seama /   M-aţi trimis undeva... la mama! / ION : M-acuză c-am sechestrat / O femeie şi-un bărbat.

ADJUNCTUL : Femeile au mers cu noi /  Până în vale la zăvoi.

DOM MAJOR : Ne-am agitat de pomană / Că a fost o simplă pană!

PROCURORUL : Atunci se complică treaba / Sper că n-am venit degeaba / Cu dotare militară / Pentru o glumă aşa banală!? / Mi s-a spus că pe mandat / E vorba d-un sechestrat!?

DOM MAJOR :De era de-atunci săracul / Până acuma îl lua dracul!

ADJUNCTUL : Nemâncat şi ne băut ...

DOM MAJOR : Cu siguranţă ar fi murit!

ADJUNCTUL : Şeful, cum procedăm / Noi pe cine arestăm?

DOM MAJOR : Că tare mai eşti de cap, / E normal, pe vinovat!

ADJUNCTUL : E un caz hotărâtor, / Îl arestez pe procuror!

PROPCURORUL : Adjunct, cum îţi permiţi / Onoarea să mi-o insulţi?/

DOM MAJOR :Vrei să zbori chiar din oficiu / Din minunatul tău serviciu? / Arestează-i pe mascaţi / Ăştia-n negru, coloraţi!

PROCURORUL  : Şi mă rog, cum procedaţi / Nu vedeţi că-s înarmaţi? / Şi au arme cu foc greu / Sunteţi orbi, ce Dumnezeu!?

DOMN MAJOR : (scoate cătuşele, către mascaţi) Vă rugăm nu ripostaţi / Fiindcă sunteţi arestaţi!

PROCURORUL : (cade pe fotoliu uimit) N-am crezut c-ar exista / Aşa ceva-n ţara mea!

             (apare soacra mică val vârtej cu o mătură în mână)

SOACRA MICĂ : (uimită) Aoleu, măicuţa mea / A sosit poliţia!

MARIA : Mamă, de unde apăruşi? / Nu urcaşi pe-acoperiş ?

ION : Mamă soacră, ieşi afară / Şi ascunde-te-n cămară !

SOACRA MICĂ : Draga mamei, sunt bătrână !

ION : Doar nu te trimit la stână!

SOACRA MICĂ : (cu mătura ameninţând) Ce afaceri discutaţi /  Cu aceşti domni aşa mascaţi ?

ION : Mamă soacră, te rog frumos...

PROCURORUL  : Lasă bre mătura jos !

SOACRA MICĂ : Măi, a dracului de treabă / Îmi năvălirăţi în ogradă / Şi-ntr-o zi aşa frumoasă / Îmi dădurăţi buzna-n casă ! / (plesnind  cu mătura în mascaţi ; le scapă armele) Să vedeţi ce-nseamnă-o soacră / Atunci când e-nfuriată!

DOM MAJOR : Ce femeie furioasă / Aşa ceva rar în casă!

ADJUNCTUL : De-aş avea soacră şi eu / Ar fi vai de capul meu !

SOACRA MICĂ : (îi doboară cascheta şi-i  răvăşeşte părul cu paiele de la mătură) Domnule caschetă-albastră / Nu-ţi găsişi nici o nevastă? / Nu şti cum îi cu muiere, / Să te scarmene pe piele? / Uite acuş, acuş, acuş / Mi te perii niţeluş!

PROCURORUL  : Este grav ce aţi făcut / Uniforma aţi lovit!

DOMN MAJOR :  Lasă-l mamaie !/ O să faci pârnaie !

ADJUNCTUL: (îşi adună cascheta de pe jos) Vai de capul meu / Ce mare tămbălău !

SOACRA MICĂ : Dar ăştia cu ciorap pe cap / Parc-ar fi din neam de drac! / Le mai dau o bidinea / Să le sară vopseaua! (se năpusteşte iarăşi peste mascaţi) Vă arăt eu arestare /  Cu mătura pe spinare! (mascaţii fug pe uşă dar năvălesc înapoi alergaţi cu mătura în mână de soacra mare)

DOM MAJOR : La calm vă invităm / Şi-o declaraţie vă luăm.

SOACRA MICĂ : (îl loveşte de-i sare cascheta)  Ce vorbeşti domnul “acuză” / Ţi-am dat un burduf de brânză!

ADJUNCTUL : Aşa-i şeful, tu ai luat ? / Mie doamna nu mi-a dat!

SOACRA MICĂ : (năpustindu-se cu  mătura ) Am să-ţi dau şi ţie acum / De nu poţi căra pe drum !

ION : Lasă-l mamă că-i păcat / El nu este vinovat!

SOACRA MARE : (continuă să alerge mascaţii) Cred că dacă-s tinerei /  N-am să pun mâna pe ei?

DOMN MAJOR : Vai, de al său ginerică! / La cât e de afurisită!

ADJUNCTUL : E rea ca o leoaică / Aprigă ca o drăcoaică!

SOACRA MICĂ: Să vorbeşti încă mai poţi? / Ai să pleci doar în chiloţi ! (şi-l lovește cu mătura)

ADJUNCTUL : Şeful, astea două ne omoară!

DOM MAJOR : Haide să fugim afară!

PROCURORUL  : Nicăieri voi nu plecaţi / Vă ordon să le-arestaţi!

SOACRA MICĂ : Ce ziseşi, domn „ordonare”? / Te mănâncă pe spinare? (se ia după procuror; acesta fuge afară)

             (pătrund socrii)

SOCRUL MARE : Văleleu ce tămbălău / Se iscă-n palatal meu!

SOCRUL MIC : Fă muiere, aici ce faci ? / Te ia o mie de draci !

SOACRA MICĂ : Îl apăr pe ginerică / De mascaţi nu-mi este frică !

SOACRA MARE : Şi de vă-nfoiaţi la noi / Vă cocoşez   pe-amândoi !

SOCRUL MIC : (către poliţişti) Întreb domnii cu emblema / Să-mi spună care-i problema!?

SOCRUL  MARE :  Ce cauţi în casa mea? / Azi pe dracul l-ati vedea!

ADJUNCTUL : In persoană l-am văzut / Cu-aşa soacre de temut !

DOM MAJOR : Eu vă-ndemn la calmitate, / Fără bâte nu se poate?

ADJUNCTUL : De voi scoate acuş pulanul...

DOM MAJOR : Vrei să-i vină-n cas’ tot clanul ?

SOACRA MARE : Cuscră, pe mascaţi să-i măturăm / Afară din cas’ să-i dăm! (se năpustesc amândouă cu măturile pe ei. Ies afară)

SOCRUL MARE : Hai cuscre de grab’ afară / Astea două îi omoară! (ies în grabă)

             (pătrunde procurorul fluturând o hârtie)

PROCURORUL: Am mandat de arestare /  De la domn judecător / Acuzat de sechestrare / Ion, pericol din popor!

ION:Mă voi plânge în senat/ M-aţi atacat fără mandat!/ Nu-i constituţional / Să te legi de un cioban !

MARIA : Auzi ce calomnie / Să te legi de ciobănie !

DOM MAJOR : Asta este înscenare, / Se-ncalcă legi justiţiare !

PROCURORUL  : (cu braţul întins) Afară că mă enervez/ Și acum vă arestez! (poliţiştii fug)

             (pătrunde Lenuţa)

PROCURORUL: (prezentând-o pe Lenuţa) Doamna-i martor ocular / Ce atârnă la dosar!

LENUŢA : Ia te uite cine e !?/ Scumpa noastră Marie !

MARIA : Sosişi pe nepusă masă. / E cam deranj la noi în casă.

LENUŢA : Vino dragă să te pup / Că nu te-am văzut de mult ! (se pupă) / Şi pe tine Ion deştept / Tot mai eşti în parlament ? (se pupă)

ION : Dar ce credeai că am plecat ? / Patru ani ţine-un mandat !

PROCURORUL : Asta nu-mi convine mie / Relaţii de prietenie.

MARIA : Ai ajuns o mare doamnă / Nu mai bagi lumea în seamă!

LENUŢA : (privind în jur) Dar ce furtună furioasă / Se abătu la voi în casă ?

ION : Pentru nişte reclamaţii / Ne sosiră-n cas’ mascaţii.

PROCURORUL : Dar lipseşte sechestratul!

ION : Dacă vine dă de dracul !

LENUŢA : N-aveţi ce mai ancheta / Nea Ion are dreptate / Reclamantu-i haimana / Şi umblă în libertate. / Eu datoria mi-am făcut / Dragii mei, acum vă pup !

PROCURPRUL:  Dacă vrei mai stai un pic / Pân’ acas eu te conduc!

LENUŢA : Bagi avansuri, va să zică! /  Să merg cu tine îmi e frică!

PROCURORUL: Te invit doar la cafea / Jur, altceva n-oi făcea!

LENUŢA : Atunci de ce dracul să vin? / Doar ca să îmi fac venin!? (iese)

PROCURORUL  : (cu admiraţie) Asta-i fată cu tupeu / Să te ferească Dumnezeu / Dacă-i cazi în pat vreodată / Pleci ca oaia deşelată!

MARIA : Aşa-s bărbaţii, derbedei / Cu ochii după femei.

ION : Îi apucă aventura / Chiar pe plaiul lui Dracula!

             (deodată intră un bărbat palid ca ceara)

DRACULA : Care ţinutul mi-l jigneşi? / Poate vrei să o păţeşti! / Ăsta-i plaiul românesc / Peste care eu domnesc! / Ioane, vezi ce faci în parlament / Că fac din tine-un schelet! / Sau poate chiar o mumie / Care peste veac să ţie!

PROCURORUL : Ăsta este sechestratul?

ION: Ba eu cred c-aţi dat de dracul!

MARIA : Iată omul Domnului!

ION:  Speranţa săracului!

MARIA : Tu Ţepeş din mormânt / Să faci un legământ / Cu domnii de la palat / Să scoată ţara din rahat!

ION: Le facem un loc de veci / În ogor printre dovleci / Şi din vrej nişte veşminte / Pentru domnul preşedinte / Şi-o căciulă dintr-un miel / Pentru domnul premier / Că amândoi ne-duc de râpă / Cine dracu-i mai ascultă!?

DRACULA : Politicieni cu chip senin / Aduc ţării doar venin./ Dar lasă-i în plata mea / În curând dracu-i va lua!

PROCURORUL: Eu sunt nevinovat / Fac ce mi s-a ordonat...

DRACULA : Sunteţi pe plaiul meu frumos, / Voi judecaţi-mi sănătos! 

ION: Pentru a noastră împăcare / Desfund butoiul cel mare / Şi ce chef vom mai trăgea /   Până când se va-nsera!

DRACULA: Culoarea roşie să fie / Din româneasca noastră vie!

ION: De golim acel butoi / Îmbătăm pe ăst strigoi!

DRACULA : Ăsta credeţi chilipir / Să turmentaţi un vampir? / Ha, ha, ha? N-ai tu atâta vin / Să-mbeţi neamul de vampir!

 (din  culise se aude o sârbă)

ION :  Hai în crama strămoşească / Să-ncingem hora românească!    (se prind cu toţii în horă) Veselia este-ntruna / Peste plaiul lui Dracula! (prinşi în horă ies pe uşă)

            (pătrunde soacra mică)

SOACRA MICĂ : (se jeleşte ţinându-şi capul între palme) Ionele,   mamă Ionele / Te-arestară în izmene / Nici pe ochi nu te-ai spălat / Şi te luară-ncătuşat! /  Deşteptul mamei dintre fraţi / Te săltară cu mascaţi. / Doamne Sfinte Dumnezeu / Unde-i gineric-al meu? / Îl părăsişi pe-al meu oier / Cui mai dau      elicopter?

SOCRUL MIC : (năvăleşte în încăpere) Fă muiere, ce jeleşti?

SOACRA MICĂ: Măi bărbate, prost mai eşti! / Ce face-a noastră   Mărie / Cu Ionel în puşcărie?

SOCRUL MIC : Ehe, heee, ce mai petrec / Şi degustă vinul sec !/    Deja o luară pe ulei / Şi se pupă între ei!

             (deodată în cameră năvăleşte socrul mare urmărit de soacra mare cu o mătură în mănă)

SOACRA MICĂ : Vai, cuscră ce s-a-ntâmplat ? / Cine mi te-a-nfuriat?

SOACRA MARE : (alergă cu mătura după soțul său) Uite-al dracu de moşneag / Mi-arătă al său toiag! / Uite-a dracu pacoste / I se făcu de dragoste! / Şi i-oi da cu mătura / De şale l-oi îndrepta! / Că-i e gândul doar la pat /  Şi nu pot să fac curat!

SOACRA MICĂ : Auzi măi bărbate? / Ăsta tot mai poate!

SOCRULMIC : Ţi-e gândul la răsturnat! / Mai bine-ai face curat!

SOCRUL MARE : Haide cuscre fuga-afară / Astea două ne omoară!

SOACRA MARE : (lovindu-şi bărbatul cu mătura) De îmi fugi iar la butoi / Îţi mai ard un măturoi!

SOCRUL MIC : (zâmbind)  Unde alergi aşa, bădie!?

SOCRUL MARE : Uite dup-o comedie!

            (femeia continuă să-l alerge şi din când în când îl loveşte cu mătura, iar ceilalţi doi râd în hohote)

 

 

CORTINA

 

 

[Pop Dorina]

Felicitări!

[Corina Militaru]

Felicitări! :)

[Valeria Merca]

Felicitari!

[gina zaharia]

Felicitări!

[Ion Lazăr da Coza]

O comedie spumoasă, însă ruperile de ritm și versurile de 8-9 silabe...

Felicitări!

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Mă bucur că ați revenit cu dramaturgie. E un gen literar care nu prea mai e abordat. Piesa m-a amuzat. Felicitări!