Ingrid -fragment din roman-IV

[giurgiu maria]

Ne-a povestit ultima dată când ne-am întâlnit la o petrecere de familie ce pățește el cu o bătrână, vecina lui de casă. Vecina asta a lui și-a construit cotețele porcilor lângă gardul ce desparte proprietățile, lângă fereastra casei lui. Se poate imagina ce duhoare îi intră în casă când el deschide fereastra să intre aer, miroase a coteț de porci. Sara când îl aude că se vaită îi zice, fără să-l menajeze deloc:
- De, frate-meu, ți-ai găsit nașa! Tu cândva îmi puneai șosetele tale nespălate sub perna mea, acu ți-a pus Tanța ție cotețul porcilor la fereastră! Dumnezeu nu doarme!
Noi ne amuzăm, pe seama lui și nu-l compătimim, cred că dacă l-am compătimi s-ar simți prost cu adevarat.
Deci, îi zice el Tanței, într-o dimineață, când ea rânea la porci și el a deschis fereastra:
- Bre, tanti Tanțo! Ia să muți cocina aia, de aci, că m-ai intoxicat cu mirosul de băligar, de la porcii dumitale! Cum deschid fereastra, zici că ai dat cu armă chimică, așa de urât, miroase.
- Du-te la dracu băi Vulpe! Mută-ți casa mai încolo, sau zidește fereastra aia, dacă nu-ți place! Ce ai pus fereastra aici să mă spionezi pe mine, să știi tu tot ce fac!
- Păi bre, fereastra asta e aici făcută de tata de când m-am născut eu, matale însă ai făcut cotețu aici de curând!
- L-am făcut nenorocitulee, să nu mă mai spionezi tu! Nu făceam nimic fără să nu știi tu. Abia acum am și eu un pic de privasi, de când am făcut cotețu.
- Ce e ăla breee?
- Privasi mă, vulpea dracului, ignorantu-le! Pe ce lume trăiești mă, că nu știi ce e ăla privasi? Mai cultivă-te mă amărâtu-le și tu, dracului! Adică, nu mai vezi tu tot ce fac eu în casa mea și în curte, acu vezi doar cotețu! E bine?
Auzind cum e Vulpe pus la respect de bătrâna Tanța și trimis să se mai cultive noi ne prăpădeam de râs, însă el nici nu clipea și continuă să povestească:
- Bre, vezi că dacă te dau în judecată că mi-ai pus cotețul lângă geam să mă intoxici, eu voi câștiga! Să știi că legea e de partea mea! Și să știi că am auzit și eu de praivăsi, bă deșteaptoo! De aia nu înțelegeam, că nu pronunți cuvântul bine, așa că retrage-ți cuvintele, că eu nu sunt ignorant! Să mai știi că nu mă interesează să te spionez!
- Ce voie mă Vulpe! Ce trebuie să-mi dai tu voie să fac ce vreau pe moșia mea? O să-mi mut și weceul aici, să vedem ce faci? He! Fac iu! Ca să vezi că o știu și pe asta, nenorocitule!
Zicând acestea, îi face lui Haralamb semnul acela deocheat din jargonul șmecherilor englezi sau americani cu degetul în sus, chestie ce l-a făcut cel mai mult să-i sară muştarul și să o facă și el albie de porci. Noi râdeam cu lacrimi de necazurile lui Haralamb cu vecina sa, Tanța. Ea îl întărâta în fiecare zi ba punând băligarul porcilor rezemat de gardul lui, ba provocându-l de câte ori îl vedea prin curte, zicându-i de toate ce-i veneau la gură. Când trecea într-o zi prin dreptul casei lui pe drum la vale uitându-se chiorâș în curtea lui, el o vede și o strigă:
- Bre, tanti Tanțo! Ia stai mata un pic să schimbăm două vorbe, că ai început să mă calci pe bătături cam des! Să știi că eu te reclam dacă continui să mai pui băligaru pe gard,sub fereastra mea! Îți spun ca să știi, că nu-ți merge.
Ea se oprește un pic până ce el iese la drum și abia a ieșit, că a început să țipe ca apucată, să se tragă de păr, să-și arunce basmaua din cap și să țipe:
- Săriti lumeee! Săriți că mă omorâ Vulpe!
El rămâne un moment blocat de surpriză, după care fuge imediat în curte, să nu-l vadă careva la drum și să aibă nebuna de babă martori când se va plânge la poliție să-l reclame, că a bătut-o Vulpe. Înțelesese imediat că asta era schema perversei babe. El a fugit în casă în timp ce ea făcea teatru la poarta lui singură. A deschis geamul de la drum și el și îi zicea cu o voce mai scăzută, tot ce i-a venit la gură, vărsându-și focul fără să-l audă vecinii și să-i pună periculoasa de babă, de martori.
A doua zi, Vulpe supărat, s-a dus la șeful de post și a depus plângere pentru tărășenia cu cotețul la geam. Au venit doi polițiști în una din zilele următoare, au chemat-o pe Tanța la poartă și au înștiințat-o că are o reclamație făcută de vecinul Haralamb, pentru că a construit cotețul porcilor la geamul lui. Au cerut permisiunea conform regulamentului, să intre în curtea ei, să constate dacă e adevărat.
Atâta i-a trebui babei că a început să se tăvăle pe jos, să țipe că moare de infarct, că poliția a venit să o persecute. Polițiștii, care erau niște tinerei de fapt, se purtaseră regulamentar și i-i vorbiseră cu respect babei. La început au crezut-o și vroiau să o ajute să se scoale de pe jos, crezând că se simte rău într-adevăr, însă au înțeles repede și ei că de fapt, baba făcea teatru cu ei, profitând că e bătrână și că nu dorea ca ei să-i intre în curte, să vadă cotețul. Ei i-au zis lui Haralamb să o dea în judecată ca să rezolve ceva, că e perversă, și joacă murdar.
După ce a plecat poliția, mai pe seară, baba se uita peste gard să-l vadă pe Vulpe. Când l-a văzut, i-a zis:
-Ia vino mă vulpoiule mai aproape de gard, să-ți spun și eu ceva! Ce mă Vulpe, tu chiar crezi că te poți pune cu baba Tanța, prăpăditule? Oi fi tu Vulpe dar Tanța e o vulpe mai bătrână și mai deșteaptă ca tine! Zi-mi sărut-mâna mă, fire-ai tu al dracului, că eu n-am ce învăța de la tine, tu însă de la mine ai ce învăța, fiindcă am trăit pe lumea asta mai mult și eu pun pielea pe băț la zece vulpi ca tine!
-Așa să fie oare? Ascultă aici la mine bre! Vedem noi până la urmă care vulpe la care, îi pune pielea pe băț! Ești bătrână, și în loc să te duci la biserică cum fac alte femei, să te rogi să-ți ierte dumnezeu păcatele, mata te ții numai de rele. Ești rea ca talpa iadului!
-Ha! Ha! Ha! Uite cine vorbește!
Îi răspunde Tanța în bășcălie, arătându-l cu degetul.
Noi râdeam cu lacrimi de faptul că fratele nostru Vulpe a dat peste o vulpe pe măsura lui în timp ce el era serios și părea cam lovit în amorul sau propriu, rozându-și concentrat colțul îngălbenit al mustății.

[Giurgiu Silvia]

Am recitit cu placere!Pretuire ,draga mea!

[Corina Militaru]

Haralamb și vecina lui, o pățanie povestită frumos. Totuși, nu am reușit să înțeleg cine este personajul principal, n-am depistat firul roșu, cel care dă sens romanului. Dar am răbdare, aștept continuarea. :)

Sunt ceva greșeli, unele mărișoare. Știu că este deja publicat, însă... 

Una peste alta, am citit cu plăcere! :)

[giurgiu maria]

Mulțumesc de trecere  și  comentariu Corina Militaru! Public de la primul capitol  pentru o înțelegere  a întregului,aveți dreptate. 

[giurgiu maria]

Mulțumesc de trecere dragă Silvia!

[Sofia Sincă]

Întâmplări sătești, unde motivul este întotdeauna la mijloc. Narațiunea este precară, erori sunt de tot felul. Haz există, dar cu puțină atenție ar fi fost mai aproape de literatură. Așa, e o flecăreală... ca o povestire pe bancă în fața casei.

Înainte de a fi publicată scrierea, trebuia să o dai cuiva profesionist să o citească. Te-ar fi îndrumat, te-ar fi corectat și ieșea bine.

Și nu știu de ce se numește roman... că la tine sunt doar povestiri dispersate. Romanul presupune acțiunea unor personaje de la cap la final.

ROMÁN¹, romane, s. n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conținut complex, care se desfășoară de-a lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei psihologice.

Am trecut pe aici,

Sofy

[giurgiu maria]

Doamna Sofia Sincă recunosc că greșeli de ortografie s-au strecurat și trebuia revăzut de profesioniștii de la editură ceea ce din păcate nu au prea făcut  deși s-au angajat s-o facă. Se întâmplă în RO.

 În ce privește fragmentele postate ,sunt mici fragmente din carte ,din capitole la întâmplare, cartea are 170 pag, și multe personaje din ,acțiunea se întâmpla într-o perioadă câteva zeci de ani cu personaje mai multe ,din România și Italia. Eu am publicat pe blog sub formă de povestiri ,inițial însă când cei de la editură au mers să ceară cip pentru un volum de povestiri, li s-a spus după ce a fost verificat materialul că totul având o legătură,o acțiune ce se leagă, volumul e de fapt un roman .E hazardat să judecați după aceste fragmente postate aici.Am început acum să postez de la primul capitol. Sunt în Italia și nu cunosc profesioniști in corectură. Dacă-mi puteți sugera un nume ca să contactez unul...v-ași mulțumi.Cu stimă Maria.

[Sofia Sincă]

Dragă Maria, noi citim ce ne-ai oferit. Nu ne hazardăm deloc, doar ne spunem părerea asupra ceea ce citim. Și nu sunt greșeli numai ortografice, sunt și gramaticale, și de punctuație, și, ce e mai rău exprimarea nu e prea literară. E cam de cartier... așa. Se bate pasul pe loc. Se insistă pe unele acțiuni simpliste, în mod simplist. Este ca o scriere de exercițiu. De aceea, spun eu, că nu trebuie să ne aruncăm la publicat. Mai întâi la citit, mult citit, scrieri de dimensiuni mici, publicate uite așa în cercuri literare, luat aminte de sfaturi, cules ceea ce este important și necesar. Publicațiile au devenit mercantile. Mulți au făcut o afacere din asta. Nu-i interesează ce publică, dimpotrivă, îndeamnă să publici, banii oricui merg. Dar, păcat este și de copacii tăiați. Nu cunosc corectori profesioniști. Doar editurile serioase au. Dar ce faci cu exprimarea? Ca să fii scriitor nu e lucru ușor. Cărtărescu scrie cel puțin două ore pe zi, pe care le aruncă la coș, doar pentru exercițiu. Și probabil nu e singurul.