Se urcase pe marginea hăului, sătul de-atâtea neînţelesuri… de-atâtea doruri nelecuite… de neputinţe… de cenuşiul zilelor…

     Umblau poveşti că cine sărea fără frică ajungea întreg jos, cu viaţa schimbată de-a pururi în bine. Cine nu se lepăda însă de lumeasca temere de moarte îşi găsea cu siguranţă sfârşitul până să fi atins poalele muntelui.

     Când fu gata să-şi ia avânt cu braţele larg deschise pentru zborul morţii, alunecă fără voie într-un fel de căuş săpat în stei.       

     Îşi continuă căderea printr-o crăpătură ce se tot lărgea pe măsură ce înainta, de parcă stânca ar fi fost vie şi-ar fi vrut să-l ferească de năpasta zdrobirii.

     După îndelung timp, măsurat prin zvâcniri de spaimă omenească, prăvălirea încetase. Acum se găsea într-o lume aparte de cea ştiută. Chiar de formele păreau asemenea, culorile, ei bine, culorile... aveau ceva straniu! Îl şocară prin apariţia lor mişcătoare,  făcându-l să arunce iscoditoare căutături  în jur.

     Până se hotărî la primii paşi, trecu ceva. Nu-i era uşor, căci poteca la capul căreia se afla fie se pierdea în nuanţe de albastru ceresc, ici-colo pătate de vălătuci albi aducând a nori, fie se-mpotmolea în verdele unui frunziş de copac, cum l-ar fi asemuit amintirea lui, fie şerpuia într-un ruginiu vârstat cu negru, scurgându-se spre înainte, de parcă o uriaşă reptilă veninoasă ar fi însemnat drumul...

     Nu-i venea vreun sprijin nici dinspre ce vedea în lături! Pomi foşnitori străluceau în tonuri alternante de mov şi galben viu, iar flori mărunte apăreau, prinse într-o clipire a pleoapei, negre ori cenuşii, ca-n următoarea mişcare a ochiului să răsară picurate cu lacrimi policrome. 

     Vârtejul acesta schimbător al nuanţelor îl covârşea. Simţea că se poticneşte de ceva nevăzut. Ameţeala îl făcu să se aşeze. Nu ştia sigur dacă petecul portocaliu pe care se lăsase ar fi fost un covor de iarbă, după cum îi simţea asprimea proaspătă în palma sa… Nu se mai întrebă însă cu privire la alternativă, deoarece un sângeriu nesănătos înlocui oranjul imediat.

     Inima îi galopa nebună. Ca să şi-o domolească, aspiră cu nesaţ aerul,  evacuându-l apoi în porţii mici, ca şi cum plămânii lui s-ar fi prelins pe nişte trepte inegale.

     Realiză că spectacolul cromaticii mişcătoare îi e aprig duşman şi închise ochii. Pe dată se simţi alt om! Inima i se domoli, putând acum să-şi audă propriile gânduri, mai toate năucind în jurul aceleiaşi întrebări: Unde se afla?!

     Unde să te afli decât în ţinutul meu?! i se vârî în urechi o voce zglobie de fetiţă.

     Deschise ochii. În faţă îl ţintuia îndrăzneaţă o făptură. Era o mogâldeaţă îmbrăcată ba în roşu cu buline albe, ba în albastru dungat cu galben pal şi roz aprins. Şi-i  zâmbea toată din mijlocul potecii.

     Creatura era de statura unui copil de zece ani. Îl nedumerea la ea nespus contrastul dintre mâinile micuţe, cu piele de un alb mătăsos şi faţa galben-verzuie, zbârcită ca scoarţa unui copac bătrân.

     Mintea lui nu-i găsi rost ţeposului stog ce-i trona deasupra frunţii, culorile schimbătoare pulsând în neorânduială şi făcându-l iar să-şi  piardă răsuflarea.

     Închide ochii! Închide-i, altfel cazi pradă leşinuluiAşa mi s-a întâmplat şi mie când am păşit aici prima dată, clipoci veselă vocea.

     Se supuse şi încercă să deseneze în mintea lui o altă întrebare.

     Cum cine sunt?! Sunt Baba! Şi răspunsul veni pe acelaşi ton drăgălaş, proaspăt, în totală discordanţă cu ceea ce ar fi trebuit să-i sugereze numele, asociat chipului matusalemic.

     Înţelese că nu trebuie să facă prea mare efort să-şi ordoneze gândurile, Baba… sau creatura… era în stare să i le priceapă, chiar dacă se adunau ghem de spaimă ori erau doar cioburi din oglinda celor cunoscute lui, care aci nu-şi aveau nici o noimă…

     Încetează să întrebi de ce ai ajuns aici! căzu răspunsul la o nouă întrebare ridicată ca uleiul deasupra mării agitate de furtuni din capul lui.

     Încercă să întredeschidă ochii, dar săgeţile violete ale hainelor creaturii, spărgându-se apoi din verde crud în turcoaz, îl hotărâră că e mai înţelept să lase pleoapele plecate.

     De fapt, eu nu ştiu nimic altceva decât ceea ce fac de când m-am trezit aici…

     Adică ce?! reluă ea mirată întrebarea lui după o pauză.

     Asumându-şi orice risc, crăpă uşurel ochii, la timp ca s-o vadă pe Baba cum se apleacă spre urechea lui, cu mâna făcută căuş.

     Vopsesc zilele, veni din scurt lămurirea.

     Absurdul celor auzite îl făcu să tresară. Şi clipind, prinse în plin pe retină mişcarea a ceva care părea a fi o pasăre ori poate doar o săgeată roş-albastră care traversa cerul maroniu, cu pete oliv.

     Da, ce te miri?! Vopsesc zilele de naştere ale celor ca tinele iau pe rând, le despăturesc, le scutur de praf şi le ţin în bătaia vântului. Şi, după cum le e norocul, zilele prind mai multe tonuri de albastru ori verde, tărcat cu galben, se-ntunecă în negru, maro şi violet, ori primesc roşu, portocaliu sau roz vârstat cu alb…

     Cuvintele Babei păreau că au tot atâta înţeles ca şi ceea ce vedea el în jur printre gene.

     Simţi pe dată supărarea acesteia. Îi punea la îndoială spusele?! Vocea de copil se înălţă şi căpătă nuanţe stridente.

     Cum poţi să crezi că te mint?! Ăsta mi-e rostul! 

     Spăşit, ceru iertare în gând, încropind o întrebare lămuritoare.

     Da… eşti pe-aproape! Mănunchiul de culori aduce bine ori rău, fericire ori nefericire, linişte ori zbucium în viaţa celor proaspăt apăruţi pe tărâmul tău!

     Aşezându-se în genunchi, tot cu ochii închişi, împreună mâinile a rugăciune, ocrotind parcă întrebarea ce-i zvâcnea în tâmplă:

     Dacă mai pot să fac ceva cu ziua taaaa?... Cu viaţa taaaa?… lungi Baba curioasă vorbele.

     După un timp de tăcere chinuitoare, izbucni într-un râs zglobiu:

     Bineînţeles, ai mare noroc! Ai picat la ţanc! În primele nouă zile ale lui Martie, în Zilele Babei, am voie să mă joc cu soarele, vântul, ploaia, zăpada, cu viaţa şi moartea oamenilor... Cine-i curajos ca tine ajunge să capete ce crede că i se cuvine… Cum astăzi începe numărătoarea zilelor pomenite, iată urmarea. Deschide ochii! se auzi porunca vie.

     Cu mintea eliberată de teamă, la fel ca în clipa în care îşi luase avânt de pe marginea prăpastiei, se supuse îndemnului. Deschise la timp ochii pentru a vedea fantastica explozie a unui curcubeu deşirat din ceea ce fusese până mai adineauri Baba. Intensitatea trăirilor îl făcu să-şi piardă cunoştinţa…

*

     ...Când îşi reveni, zăcea la poalele muntelui, viu şi nevătămat. Încercă să prindă cu ochiul marginea de pe care se aruncase, dar norii cenuşii o ascundeau vederii.

     O porni agale, păşind peste rămăşiţele de zăpadă sticloasă, ferind cu gingăşie ochiuri verzi din care răsăreau ghiocei parfumaţi.

     La un moment dat, pâcla de sus fu străpunsă de suliţi de soare care auriră pentru câteva momente locul unde se afla. Mai ridică o dată privirea spre bănuita muchie de unde sărise, apoi plecă mai departe, fără să conştientizeze minunea lăsată în urma privirii sale: o scară lungă, în culorile curcubeului cobora de-acolo până la baza muntelui, în locul în care se trezise  alt om…

     Da, cu siguranţă un altul! Căci Omul cu ochii coloraţi în Zilele Babei avea să vadă altfel viaţa de acum!

Vizualizări: 164

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Vopsim zilele, iar: Mănunchiul de culori aduce bine ori rău, fericire ori nefericire, linişte ori zbucium în viaţa celor proaspăt apăruţi pe tărâmul tău! Minunat mesajul ascuns într-0 poveste fantastică excelentă. :)

Am citit cu deosebită plăcere!

Doamna Corina, mă bucură faptul că-mi sunteţi cititor şi critic deopotrivă!  Mulţumesc.

Despre legendele din zilele babelor. Foarte frumos scris, un text serios, puternic individualizat în legendă, transmis cu intensitate și cu farmecul detaliilor. Atractiv pentru copii dar și pentru maturi.

Am citit cu multă plăcere,

Sofy

Dacă mai pot să fac ceva cu ziua taaaa...? Cu viaţa taaaa…? - după punctele de suspensie, nu se mai pun alte semne grafice!

În primele 9 zile - în proza artistică, cifrele se scriu cu litere! Chiar și numerele alcătuite din mai multe cifre sunt mai elegante scrise cu litere...

O frumoasă feerie! Felicitări!

da Coza

Vă mulţumesc pentru vorbele frumoase, doamna Sofy!



Sofia Sincă a spus :

Despre legendele din zilele babelor. Foarte frumos scris, un text serios, puternic individualizat în legendă, transmis cu intensitate și cu farmecul detaliilor. Atractiv pentru copii dar și pentru maturi.

Am citit cu multă plăcere,

Sofy

Onorată de aprecieri, domnule da Coza! Mulţumesc şi pentru observaţii, am corectat.

Ion Lazăr da Coza a spus :

Dacă mai pot să fac ceva cu ziua taaaa...? Cu viaţa taaaa…? - după punctele de suspensie, nu se mai pun alte semne grafice!

În primele 9 zile - în proza artistică, cifrele se scriu cu litere! Chiar și numerele alcătuite din mai multe cifre sunt mai elegante scrise cu litere...

O frumoasă feerie! Felicitări!

da Coza

Nu mi-au plăcut niciodată superstiţiile, inoculează frica, cel puţin aşa percep eu. Îmi plac poveştile, iar aici am citit una scrisă cu suflet. Mi-a plăcut redarea căderii, parcă nu se mai termina:"alunecă fără voie într-un fel de căuş săpat în stei.
Îşi continuă căderea printr-o crăpătură ce se tot lărgea pe măsură ce înainta, de parcă stânca ar fi fost vie şi-ar fi vrut să-l ferească de năpasta zdrobirii."

Felicitări!

Stimata doamna Angela, unde se afla muntele aista, ca tare asi dori sa-mi pot vopsi si eu putin, doar putin, zilele aistea cenusii... dar cred ca sunt prea batran si nu mai pot ! Am citit cu drag, imi plac mult povestile impletite: realism cu fantastic.

Mulţumesc pentru vorbele frumoase! :)



Mihaela Suciu a spus :

Nu mi-au plăcut niciodată superstiţiile, inoculează frica, cel puţin aşa percep eu. Îmi plac poveştile, iar aici am citit una scrisă cu suflet. Mi-a plăcut redarea căderii, parcă nu se mai termina:"alunecă fără voie într-un fel de căuş săpat în stei.
Îşi continuă căderea printr-o crăpătură ce se tot lărgea pe măsură ce înainta, de parcă stânca ar fi fost vie şi-ar fi vrut să-l ferească de năpasta zdrobirii."

Felicitări!

E-n fiecare din noi! Ne trebuie doar ochelarii potriviţi pentru introspecţie!:) Mulţumesc pentru că-mi sunteţi cititor.:)


Emil Dumitru a spus :

Stimata doamna Angela, unde se afla muntele aista, ca tare asi dori sa-mi pot vopsi si eu putin, doar putin, zilele aistea cenusii... dar cred ca sunt prea batran si nu mai pot ! Am citit cu drag, imi plac mult povestile impletite: realism cu fantastic.

O poveste foarte frumoasă, un miraj, străluciri ale unui spirit  sensibil și creativ! M-a încântat lectura. Prețuire!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 5 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 5 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 17 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 17 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 17 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 17 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 18 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 18 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 18 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor