De l-ar fi întrebat cineva în urmă cum fusese călătoria, corbul ar fi înşiruit zgârcit câteva fapte, năucit de năvala de imagini, de sonuri printre care căzuse atunci! Şi poate cel mai grozav i se păruse… găsirea unui prieten!

       Din cuibul cald, pufos, dar îmbeznat în stâncă, ieşise ca de obicei şi atunci. Aşa făcuse de când îşi cunoscuse părinţii, timid grozav, dar tânjitor să ştie, să afle ce şi cum e pe lumea asta. Nu mai avusese răbdare să se cuminţească în aşteptarea mesei, nu!

       Recunoştea că se trezise flămând, chiar aruncase croncăneli chemătoare! Şi tare ar fi înfulecat ceva mai de soi, gândea puiul, în clipa când mamă-sa ateriză în fâşâitul ei mătăsos la doi paşi!

       Nu-i veni să-şi creadă ochilor! Din clonţul ei se legăna o broscuţă! Ştia de gustul ăsteia, căci se mai bucurase de atare gustare. Croncăni repejor şi ţopăi lacom-lacom să ia din pradă!

       Dar ce să vezi?! Corbiţa se îndepărtă până spre marginea treptei stâncoase, mărunţi prada şi aşteptă ca puiul să vină la pofteală.

       Când acesta fu gata s-apuce, îl împiedică aşezându-i-se în faţă, despărţindu-l de râvnita fărâmitură! Şi, mai mult, printr-un sunet scârţâitor îl făcu să creadă că mare năpastă l-aşteaptă!

       Încurcată şi dezamăgită, nemintoasa odraslă croncănise a jale, îşi întinsese aripile, plonjând rapid spre temelia stâncii.

       Atunci puiul nu înţelesese că era o lecţie de stăpânire de sine care se cerea-nvăţată înainte de-a se bucura de ceva! De ce procedase aşa mamă-sa? Doar din grijă pentru el! Avea să părăsească adăpostul în curând...

       Planând, uită rapid ce pierduse! Şi asta se-ntâmplă fiindcă alunecase printr-o volbură de culori minunate... Şi verdele i se păru că-l cheamă c-un alint. Atingând pământul, chiar se repezi spre-o bogăţie de proaspăt crud, frumos aromitoare şi fremătândă. Ţopăi nerăbdător.

       Când se-apropiase îndestul, văzuse cu mare uimire cum ceva pufos şi roşiatic, sfârşind printr-un smoc alburiu, se mişca uşurel încolo şi-ncoace.

       Corbişorul, neştiind ce-i aşa drăcovenie, apucase vajnic în clonţul său lat şi puternic năzbâtia mişcătoare. În clipă i se arătase dinainte o dihanie cumva mai mare decât el, toată numai ochi jucăuşi, urechi iţite şi botic umed şi pofticios, din care sclipeau în lumina soarelui dinţi mărunţi-mărunţi, două fierăstraie curbate şi grozav de ascuţite!

       Surprins de-asemenea şi el, vulpanul sărise pe labele din faţă înaintând. Gestul ăsta-l făcuse pe corb să-i întoarcă spatele, căutând scăpare-n lumina marginii de pădure. Dar strădania-i fusese degeaba.

       Arătarea îl ajunsese şi haţ! îl apucase pe corb de mândreţea de coadă. Ba mai mult, îşi aruncase a captură şi lăbuţele gherănoase din faţă, cu gândul să frâneze alunecarea corbie şi lucioasă.

       Ambiţionat de încercarea necunoscutului de-a-l ţintui locului, pasărea îi copiase intenţia, aşa că, preţ de câteva clipe, lângă tufa rămuroasă, un rotocol jucăuş din blană arămie şi pene strălucitoare, negre-albăstrii dansase prietenos un ritm al cunoaşterii şi al înţelegerii: doi copii plini de zvâc se descoperiseră şi priveau asta cu mare încântare!

       Când ostoiseră ritualul împrietenirii, simţiră tot împreună setea de apă zviduitoare a neputinţei după aşa hârjoană.

       Vulpanul, stăpân cunoscător al pământului, o apucase înspre şipotul răcoros din susul tufărişului. Croco îl urmase încrezător. Ajunşi, băură din licoarea cristalină. Şi, deşi unul ciuguli şi celălalt lipăi, efectul fu deopotrivă de mulţumitor, vulpanul scuturându-şi delicat boticul, corbetele înfoind a cochetărie penajul gâtului, amândoi îndepartând orice picătură le-ar fi putut ştirbi din frumuseţea avută.

       Revigoraţi, reîncepuseră joaca. Acum ea se numea prinde-mă, dacă poţi!, alternând cu momente de acrobaţie maiestrită, căci vulpanul improviza căţăratul pe tulpinile copacilor, doar să-l captureze pe corbişorul pitit pe vreo creangă mai joasă...  La rându-i, corbetele şerpuia ţopăind printre ierburile înalte ce-l împiedicau pe celălalt să-l vadă, luându-i urma exclusiv după miros.

       Aşa petrecură înfrăţiţi întâia lor zi de joacă, căzând frânţi de oboseala zbengului către amurg…

       Cum era ceasul când oricare lighioană a pădurii cată mâncare ori un adăpost, propriu ori unul întâmplător, simţurile vulpişorului erau stârnite la maxim. Urechile frământau sunete cunoscute sau nedesluşite, boticul amuşina preajma pofticios, anticipând himeric un festin pe măsura măreţului eveniment petrecut, iar mârâitul uşurel şi nerăbdător poruncea nu ştia nici el cui să vină odată demâncarea!

       Nici corbul nu era pasiv. Croncănea a geamăt din ce în ce mai insistent, fiindcă foamea nu-l mai înconjura, ci-l suliţa direct în pipoţica-i golită cam de multişor.

       Totul se-nverşună în el când auzi chemările deznădăjduite ale mamă-sii - Croco, încotro ai pornit-o? Pesemne nu se afla departe de sălaşul de pe stâncă şi ea nu contenise a spera să fie auzită de odrasla zurbagie, poate şi nefericită… Dar chemările-i rămâneau zadarnice, fiu-său neputând uita jocul amăgitor al mamei făcut dimineaţă. Acum nu-i va da semn! Poate mâine ori cine ştie când?!

       Absorbit de pofte şi răzbunări, nu băgă de seamă când camaradul său roşcovan pusese gheara pe un şoricel deja mort şi-l rupea cu dinţişorii, îmbiindu-l din ochi şi pe el. De dragul surprizei mai croncăni de câteva ori, apoi se-alătură tovarăş egal, să se fericească de cină!

       Sătui, şi-au aţintit privirile mulţumite unul către altul. Şi-au luat rămas-bun, înţelegând perfect mesajul, chiar de unul scheunase uşurel, iar celălalt croncănise cât putuse mai plăcut. Apoi s-au retras din arena jocului, unul cufundându-se în pădure, celălalt ridicându-se hotărât spre cuibul din vârful steiului...

*

       Asta ar fi bucurat ochiul şi inima unui privitor imaginar, chiar de mintea-i ar fi zburat spre mâine, către o nouă regăsire... Deşi nu ar fi putut crede că-nfrăţirea din prima zi va dăinui peste vreme, peste năravuri de sălbăticiuni, observatorul ar fi spus clipei Stai!, cucerit de minunea trecerii celor doi peste opreliştile firii cu-atâta farmec delicat de... copil.

Vizualizări: 201

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Superb! Am citit cu deosebită plăcere! :)

Mă bucur nespus, Doamna Corina! :)



Corina Militaru a spus :

Superb! Am citit cu deosebită plăcere! :)

Splendid!

Și uite așa, o imaginație fantastică croiește o capodoperă, după fabula Corbul și vulpea, a lui La Fontaine. Impresionant la maxim pentru forma în care este scris, pentru bogăția figurilor de stil și candoare ce o emană acest micuț text. Bucuria și gingășia cu care sunt descrise micile animale, ideea că între orice dușmani se poate forma o legătură de prietenie trainică.

Multă admirație!

Sofy

Mulţumesc Doamna Sofy! Meritul este al vieţuitoarelor care ne învaţă să fim… oameni! :) Eu m-am făcut mesagerul lor ocazional …:)



Sofia Sincă a spus :

Splendid!

Și uite așa, o imaginație fantastică croiește o capodoperă, după fabula Corbul și vulpea, a lui La Fontaine. Impresionant la maxim pentru forma în care este scris, pentru bogăția figurilor de stil și candoare ce o emană acest micuț text. Bucuria și gingășia cu care sunt descrise micile animale, ideea că între orice dușmani se poate forma o legătură de prietenie trainică.

Multă admirație!

Sofy

O poveste frumoasă! Copiii fie ei fiare sau pui de om în inocența lor nu știu de ,,opreliștile firii". Acestea și le însușesc prin educarea lor de către părinții.Interesant! Felicitări!

Vă mulţumesc tuturor pentru apreciere!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR 

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR

CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR 

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru anul trecut au donat:

Gabriela Raucă - 400 Euro

Monica Pester - 600 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

***

Pentru acest an au donat:

Maria Chindea - 200 Lei

Monica Pester - 300 Lei

important!

Activitatea Recentă

gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În ochiul viu de frunză a utilizatorului gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În ochiul viu de frunză a utilizatorului gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În ochiul viu de frunză a utilizatorului gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În ochiul viu de frunză a utilizatorului gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
Vasilisia Lazăr şi ovidiu sunt acum prieteni
cu 8 ore în urmă
Monica Pester şi Gheorghe Cornel Rosca sunt acum prieteni
cu 12 ore în urmă
ovidiu a lăsat un comentariu pentru Monica Pester
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a lăsat un comentariu pentru ovidiu
cu 14 ore în urmă
ovidiu şi-a actualizat profilul
cu 14 ore în urmă
ovidiu este acum membru al ÎNSEMNE CULTURALE
ieri
Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Nu-ţi fie teamă de sfârşit a lui Mihai Katin
ieri
Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Mulți ani a lui bolache alexandru
ieri
Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog Păpădia din întâi ianuarie 2025 a lui Stanescu Valentin
ieri
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Păpădia din întâi ianuarie 2025 a utilizatorului Stanescu Valentin
ieri
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog saturnalia a utilizatorului petrut dan
ieri
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Nu-ţi fie teamă de sfârşit a utilizatorului Mihai Katin
Joi
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog Nu-ţi fie teamă de sfârşit a lui Mihai Katin
Joi
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog Păpădia din întâi ianuarie 2025 a lui Stanescu Valentin
Joi
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Păpădia din întâi ianuarie 2025 a utilizatorului Stanescu Valentin
Joi
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Păpădia din întâi ianuarie 2025 a utilizatorului Stanescu Valentin
Joi

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2025   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor