Lumină & Întuneric

Prolog

Oftezi.

Te simți obosită. Scapi, din nou, un suspin ceva mai scurt ca precedentul simțind cum plămânii ți se strâng, iar tu urmează să rămâi fără aer. Stai așezată în colțul cel mai întunecat al camerei, încercând prin cântece de jale să alungi nărăvașa nenorocire ce s-a aruncat asupra ta. Îți este prea teamă că cineva te-ar putea vedea, iar paranoia cu care trăiești zilnic deja începe să te acapareze din ce în ce mai tare. Îți intră în piele și se imprimă mai sălbatic ca un tatuaj, continuă cu mușchii tremurânzi și slăbiți, iar arterele și venele înmărmuresc odată cu tine atunci când realizezi că ți-a ajuns până în măduva oaselor. Boala care trăiește în tine prinde viață încetul cu încetul, iar tu, ca o gazdă primitoare o ajuți să se rafineze, ascuțindu-și simțurile întocmai după nevoile tale.

Întinzi mâna privind atentă printre degete, cum câteva raze ale soarelui se strecoară înăuntru dintre crăpătura din draperia negricioasă, dar care nu ți se mai pare familiară. Degetele-ți subțiri de altă dată s-au borcănat, iar unghiile ți-au crescut surprinzător de lungi. Nu ți-ai recunoaște propriul sânge, nici dacă ar fi să îl guști în acest moment. Scândura albicioasă, ușor zbârcită, lasă la vedere mici vase verzui care nu contenesc a se mișca, făcându-te și mai tare să-ți dorești să scoți acei viermi din tine.

Privești în jos și simți cum unul din mușchii ochiului drept îți cere să-l lași să evadeze. Închizi ambii ochi, îți aproprii mâna caldă de fața ta rece acoperind, pentru o clipă, jumătate din ea, iar cu degetul arătător îți mângâi, pe rând, sprâncenele, genele, pleoapele, delimitându-le cu grijă, coborând ușor spre bărbie, lăsând în urma atingerii încinse o nouă brăzdătură pentru ploile ce urmează a veni.

Te sprijini de peretele rece înfingându-ți unghiile în cimentul colorat, de parcă viața ta ar depinde de asta, și te chinui să te ridici, în ciuda genunchilor tăi vineții care refuză parcă a asculta orice ai spune. O lovitură puternică din pântecul tău îți atrage atenția și ești nevoită să te așezi din nou, atunci când începi să observi mâinile minuscule care încearcă să te sape din interior, scotocind cu poftă printre toate bunătățile ce le stau în cale, râvnind la cruda realitate. Fântânile încep să curgă, iar tu îți astupi grăbită urechile cu buricele degetelor, care acum sunt însă prea mari, reușind doar să-ți zgârii delicata piele. Le îndepărtezi rapid, strângi pumnul nervoasă lăsând ghearele să te perforeze și lovești cu toată forța rămasă parchetul apăsător care îți râde în față.

Vocea cea enervantă te disperă. Îți dorești cu toată putrezimea din sufletul tău neanimat să o scoți afară. Te înebunește ! Într-o clipă lucidă adevăr grăiești atunci când decizi că trebuie să scapi de monstrul ce sălăjluiește în sfântul locaș, ce s-a deghizat în trupul unei muritoare. Te roagă, scâncește, absorbindu-ți frumusețea. Decizi că este momentul să pui capăt acestei nebunii, așa că te întinzi după umerașul de fier, pe care l-ai așezat cu mare grijă lângă tine pentru a-ți fi mai aproape atunci când vei avea nevoie.

Mâinile îți tremură. Vocea-ți nu poate zburda liberă și se pierde în abisul durerii, în timp ce râsetele ei nu se mai opresc. Te dai cu capul de perete, rugându-te printre suspine sincere să înceteze, însă ei nu îi pasă de rugăciunile tale. Din contră… ai reușit să o superi, iar acum țipă mai tare, mai tare, din ce în ce mai tare ! Pământul se rotește cu tine. Îți vâjâie mintea, nu mai poți gândi liber, nu în gălăgia aia. Ai ajuns la limită ! Totul este peste puterile tale umane.

Începi să cânți un cântec de leagăn în încercarea de a ignora cuvintele ei spintecătoare : ”Fetele rele trebuie să plătească!”

Te așezi confortabil în colțul ce îți fusese alături până în acel moment, apuci bucata de fier și o răsucești cu grijă. Privești în sus, spre cer, dar totul este negru. Ridici mâinile în semn de mântuire și începi să sapi…

Vizualizări: 147

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Cutremurător! Ești un fin psiholog, Teo. Mi-a plăcut mult.

 Mulțumesc mult pentru toate cuvintele frumoase și mă bucur că a fost pe placul dumneavoastră!

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Cutremurător! Ești un fin psiholog, Teo. Mi-a plăcut mult.

Proză poetică, un gen literar mai nou, dar folosit destul de mult. O formă de frontieră dintre epic și liric în care se vorbește despre stări sufletești ficționale sau reale ale autorului. În textul de față, la persoana a treia. Ai prins destul de puternic acea stare de lâncezeală apăsătoare a sufletului hăituit de gânduri și amintiri dramatice, bazate pe o deviză: ”Fetele rele trebuie să plătească!” Totul cuprins într-o metaforă foarte concentrată, purtând prin excelență mesajul.

Dar la partea tehnică mai ai de corectat:

refuză parcă a asculta,  - de ocolit astfel de aliterații, și, mai sunt în text.

Vocea cea enervantă, - cacofonie

 leagăn în încercarea - la fel, cacofonie

Dar, am citit cu plăcere,

Sofy

Vă mulțumesc mult pentru că v-ați făcut timp pentru a citi. O să mai corectez greșelile din text, mulțumesc pentru că le-ați scos în evidență. Nici nu mi-am dat aseama că sunt atât de multe.

Singurul lucru care voiam să-l spun este că textul este scris la persoana a II-a... sau cel puțin așa am vrut să-l scriu.

Sofia Sincă a spus :

Proză poetică, un gen literar mai nou, dar folosit destul de mult. O formă de frontieră dintre epic și liric în care se vorbește despre stări sufletești ficționale sau reale ale autorului. În textul de față, la persoana a treia. Ai prins destul de puternic acea stare de lâncezeală apăsătoare a sufletului hăituit de gânduri și amintiri dramatice, bazate pe o deviză: ”Fetele rele trebuie să plătească!” Totul cuprins într-o metaforă foarte concentrată, purtând prin excelență mesajul.

Dar la partea tehnică mai ai de corectat:

refuză parcă a asculta,  - de ocolit astfel de aliterații, și, mai sunt în text.

Vocea cea enervantă, - cacofonie

 leagăn în încercarea - la fel, cacofonie

Dar, am citit cu plăcere,

Sofy

Da, ai dreptate în legătură cu modul de a povesti. Scuze! :))

Burlui Maria Teodora a spus :

Vă mulțumesc mult pentru că v-ați făcut timp pentru a citi. O să mai corectez greșelile din text, mulțumesc pentru că le-ați scos în evidență. Nici nu mi-am dat aseama că sunt atât de multe.

Singurul lucru care voiam să-l spun este că textul este scris la persoana a II-a... sau cel puțin așa am vrut să-l scriu.

Sofia Sincă a spus :

Proză poetică, un gen literar mai nou, dar folosit destul de mult. O formă de frontieră dintre epic și liric în care se vorbește despre stări sufletești ficționale sau reale ale autorului. În textul de față, la persoana a treia. Ai prins destul de puternic acea stare de lâncezeală apăsătoare a sufletului hăituit de gânduri și amintiri dramatice, bazate pe o deviză: ”Fetele rele trebuie să plătească!” Totul cuprins într-o metaforă foarte concentrată, purtând prin excelență mesajul.

Dar la partea tehnică mai ai de corectat:

refuză parcă a asculta,  - de ocolit astfel de aliterații, și, mai sunt în text.

Vocea cea enervantă, - cacofonie

 leagăn în încercarea - la fel, cacofonie

Dar, am citit cu plăcere,

Sofy

Mie nu mi se pare că acest semn & e din grafia română. Ție?

Textul m-a dus ușor cu gândul la un personaj a lui Kafka, îngropat de viu.

Încântat.

da Coza

Lumină și întuneric, deocamdată întuneric... Foarte sugestiv, excelent scris! Aștept și lumina :)

Un prolog ce se poate constitui într-un text de sine stătător. Asta înseamnă să ai har, să poți concentra o mare de întâmplări și trăiri în câteva paragrafe. Ești o măiastră în redarea zbuciumului interior, te felicit!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media) 

CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media) 

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

***

Pentru acest an, au donat:

Gabriela Raucă - 1500 lei

Burtea Corina-Elena - 200 lei

Monica Pester - 350 lei

important!

Activitatea Recentă

Vasilisia Lazăr a lăsat un comentariu pentru Calin Tina
"Bine ați venit!"
cu 2 ore în urmă
Calin Tina este acum membru al ÎNSEMNE CULTURALE
cu 2 ore în urmă
Chris a contribuit cu răspunsuri la discuţia vacanța de vară a utilizatorului Dulmin Aurel
"frumos text, modul in care este scris ii da o anumita profunzime, poate sa fie de la greutatea…"
cu 7 ore în urmă
Lui Chris i-a plăcut discuţia vacanța de vară a lui Dulmin Aurel
cu 7 ore în urmă
Postare de log efectuată de Dulmin Aurel

separatio

     Mă pierd în nimicuri.  Mă pierd printre figuri de stil și metafore.  Însăși tu ești o…Vezi mai mult
cu 11 ore în urmă
Postare de log efectuată de Dacu

Cum să-mi fie astăzi bine... Ca atunci când erai bine?

Azi pustie mi-este casaCăci în ea nu e MireasaCea de DUMNEZEU Aleasa,Ca să-mi țină mie casa.Cum…Vezi mai mult
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog Oglinda spartă între lumi a lui Elena Victoria Glodean
ieri
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o lacrimă a utilizatorului Maria Mitea
"Ada, mulțumesc pentru lectură și semn! Sărbători cu bucurie! "
ieri
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vrabia și porumbelul a utilizatorului Ada Nemescu
"Dragă Maria Mitea, este și un ton jucăuș, bine observat. Mulțumiri pentru vizită și…"
ieri
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vrabia și porumbelul a utilizatorului Ada Nemescu
"Dragul meu prieten , Grig Salvan, sunt onorată de un asemenea comentariu. Trimiterile la clasici mă…"
ieri
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vrabia și porumbelul a utilizatorului Ada Nemescu
"Prietene , Valentin Stănescu,  este un dialog păsăresc,  dar cu ceva pretenții filozofice…"
ieri
Elena Victoria Glodean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Oglinda spartă între lumi a utilizatorului Elena Victoria Glodean
"Ada Nemescu Mulțumesc pentru popas și pentru aceste frumoase gânduri! Sărbători…"
ieri
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o lacrimă a utilizatorului Maria Mitea
"Atenție: nu... să  „tomber amouraex.” Expresia este :  Tomber…"
ieri
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Oglinda spartă între lumi a utilizatorului Elena Victoria Glodean
"Cât de minunat și adevărat! "ci ne păstrăm ca sâmburele-n fruct"  Frumos…"
ieri
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog Oglinda spartă între lumi a lui Elena Victoria Glodean
ieri
Utilizatorului Elena Victoria Glodean îi place postarea pe blog Vrabia și porumbelul a lui Ada Nemescu
Luni
Utilizatorului Elena Victoria Glodean îi place postarea pe blog Vrabia și porumbelul a lui Ada Nemescu
Luni
Postare de log efectuată de Elena Victoria Glodean

Oglinda spartă între lumi

Necruțător, sub coaja aspră, timpul i-a desenat o hartă de dureri, împovărând un chip frumos,…Vezi mai mult
Luni
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog l-am văzut și eu a utilizatorului Maria Mitea
"Grig, Mihaela, dragii mei, mulțumesc pentru popas și cuvintele calde de apreciere. Mă bucură mult…"
Luni
Postare de log efectuată de Maria Mitea

o lacrimă

dintr-o singură respirație, țese o mie de vieți…și undeva,undeva, nu prea departe, nu prea…Vezi mai mult
Luni

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2026   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor