Toulouse Lautrec - şef bucătar
Marile muzee din lume, albumele de pictură, istoria artei, toate îl prezintă pe Toulouse Lautrec a fi un mare pictor , un poet al Parisului, un om pentru care pictura este stilul său de viaţă. Arta de a trăi. Puţini ştiu că pe lângă pasiunea pentru pictură artistul lovit de boală, se retrage din viaţa sportivă a familiei sale bine situate, ca să adere la noi pasiuni. Nu va renunţa la plăcerile vieţii: Femeile pe care le folosea ca model devin metresele lui, aprecia alcoolul, adora caii pe care îi picta cu vibraţie şi emoţie, ca în cele din urmă să adreseze cu entuziasm şi geniu arta culinară. Lautrec inventează noi reţete, pictează meniuri. Imaginează farfuria restaurantului şi bucatele preparate a fi o creaţie artistică holistică, ca un poem, sau un balet .Întâmplarea face ca Lautrec să fie prieten din copilărie cu Maurice Joyant, proprietarul galeriei de Artă din Paris în care Teo Van Gogh îl precedase.
Anii pe care cei doi îi petrec în cartierul Montmartre consolidează prietenia lor, faima lui Lautrec creşte şi se răspândeşte, iar Joyant îl va proteja, iar după moartea pictorului va deveni administratorul moştenirii sale culturale. El pune pe roate marele muzeu Toulouse Lautrec din Albi care găzduieşte operele găsite în studioul său, după moartea artistului.
Legăturile zilnice dintre aceşti bărbaţi erau bazate pe dragostea pentru mâncare şi rafinamentul culinar. Bucătăria îi leagă şi consolidează prietenia lor. Joyant strânge scrupulos reţetele pe care cei doi le inventau. Lautrec desena cu pasiune meniuri, oameni aşezaţi la masa restaurantelor, chelneri, tipărea invitaţii la degustări culinare. Rezultatul acestor experimente este o evocare a timpului, azi numit La Belle Epoque. Lautrec găteşte şi pictează, îşi trata amicii apropiaţi cu o delicatesă numită "Porumbel cu măsline", o invenţie a sa rămasă celebra în bucătăriile pariziene. Când antipatiza pe cineva spunea: " Cutare nu merită să guste din Porumbelul meu cu măsline şi nu va ştii niciodată ce pierde" . Lautrec plănuia mese întregi, decoraţia lor şi armoniza felurile servite. Este celebră invitaţia sa la un dineu cu mâncare din cangur, în memoria unui animal care boxa la circ. În casa primitoare a amicului Natanson, Lautrec crea o atmosfera demenţială, ba chiar intoxica elita Parisului cu moda unui coctail culinar. Era mândru pe abilitatea sa de a găti şi improviza noi reţete. Cei doi amici notează scrupulos felurile create, iar Lautrec călătorind prin Londra, Spania, Belgia aduce noi idei, gusturi sau băuturi necunoscute francezilor.
Ardoarea, curiozitatea fac din el un bun vânător, calitate la care se adaugă talentul sau în bucătărie. La vremea aceia cina burgheză era o ceremonie importantă, serios tratată în toate detaliile. Era o ocazie de socializare, de a schimbă idei şi de a spori plăcerea companiei. Desigur dragostea pentru hrana de calitate era în focarul tuturor. Părinţii şi rudele lui Lautrec păstrau vinuri timp de generaţii, brânzeturile se maturizau în pivniţe, felurile servite erau bazate pe tradiţii vechi de generaţii. Lautrec observă că patronul nu lasă masa pe seama servitorilor ci devine direct interesat în ce se întâmplă la cină. În plus, Lautrec introduce obiceiul festivităţii culinare, el serveşte reţetele sale însoţite de desene, litografii care acompaniază un menu elaborat, estetic, vesel şi potrivit ocaziei.
Uneori pleca cu Joyant în Normandia unde vânau şi pescuiau. Se întorceau cu picturi şi vânat de care Lautrec era mândru în aceiaşi măsură. Vuillard îl pictează aplecat peste cuptorul la care prepara carnea. Din păcate o mare parte din desene şi schiţe erau trimise în focul sobei după o masă copioasă.
Joyant scrie despre aceste aventuri: "În jurul lui Lautrec, farfurii, sosuri şi idei proliferează indiferent dacă e în Londra, Paris sau Arcachon. Când călătoreau pe mare cei doi apăreau căptuşiţi cu lobsteri, ulei de măsline, peşti proaspeţi. Sala cazanelor devenea o bucatrie ad hoc. Ei împărţeau plăceri subtile cu toţi cei aflaţi pe vapor, erau nişte piraţi moderni ai gustului împărtăşit fără bariere sociale. Lautrec se bucură de această fericită existenţă ceva mai mult de 10 ani. Epiuzarea şi alcoolul produc crize iar familia îl spitalizează forţat. Bunul amic Joyant îl susţine moral, îl obligă să picteze şi să refacă celebritatea sa de pictor. La moartea sa în 1901 familia încredinţează lui Joyant sarcina de a proteja moştenirea marelui artist.
Mulţi care l-au cunoscut au povestit despre secretele sale culinare. Un poet simbolist, Paul Leclercq ne dezvăluie puţin:
" Lautrec era atent la timpul necesar gătitului, la calitatea untului şi al mirodeniilor, prefera gătitul prelungit la foc mic la care aduga vin Burgundy despre care spunea că îl simte ca pe coada unui păun în gură". Era un cunoscător al vinurilor şi al licheurului de fructe. Să prepare la perfecţiune un picior de oaie lua 7-8 ore. Reţele lui Lautrec au găsit ecou în bucătăria cultă franceză. Era firesc să se găsească cineva care să lege moştenirea culinară Lautrec şi arta desenului culinar Lautrec într-o carte. " The Art of Cuisine " a fost tipărită în Elveţia în 1966 la editura Crescent. Am ales două reţete originale pentru cititorul care doreşte să refacă gustul lui Toulouse Lautrec la finele secolului XIX.
**
Cartofi gratinaţi.
Tăiaţi cartofii în felii rotunde de 5 mm grosime apoi aşezaţii într-un vas de ceramică bine uns cu unt. Presăraţi usturoi, sare, piper. Adăugaţi lapte până la înălţimea cartofilor şi o bucată mare de unt proaspăt. Se coace lent în cuptor la 220 grade, 40 minute.
**
Păstrăvi la tigaie
E nevoie de câţiva păstrăvi foarte proaspeţi. Se toarnă oţet natural în tigaie, împreună cu sare, totul dat la foc mare. Păstrăvii curăţaţi, spălaţi şi uscaţi se depun în oţetul fierbinte pentru 4- 5 minute. Când devin de culoarea oţelului închis se scot, se aranjează într-o farfurie de porţelan, se toarnă unt topit cu sare piper şi pătrunjel mărunţit. Decoraţi farfuria cu felii de lămâie şi cartofi fierţi în apă sau în aburi.
Poftă Bună !
Adrian Grauenfels 2014
Cuvinte cheie :
Un text plăcut, informativ despre un personaj renumit, Henri Lautrec de Toulouse. Adevărat, un om înzestrat cu multiple calități, completări care vin să se nu se observe atât de intens statura sa, fizicul său. Lautrec de Toulouse a fost cel ce a conceput ideea de reclamă, cel care a lansat can-canul și altele. Personal, am citit mult despre el.
Mulțumim pentru informații, dar pozele sunt prea multe... Politica site-lui nostru nu se bazează pe poze, copiate de pe internet, ci pe creație proprie textuală sau picturală, și, fiecare să fie puse la locul special înființat, pentru a nu se crea haos, așa cum a spus Ion da Coza.
Apropos... eu v-am șters acea poză foarte indecentă de la un articol despre BMM.
Cu stimă, Sofy
regret cenzura , astuparea gurii, limitarea expresiei cu tot felul de reguli sintetice care nu-si au rostul intr-o lume informationala unde si asa atentia se pierde in entropia textelor. Poza aceia nu era indecenta , ea reflecta exact hidosenia personajului in cauza, huligan care demoleaza cu dibacie siteuri, persoane si vocatii. Eu n-as fi de loc mandru sa nu dau loc unor dezbateri fie ele si dure cand e cazul. Probabil sunteti investita cu puteri despotice, democratia are alta natura.
Sofia Sincă a spus :
Un text plăcut, informativ despre un personaj renumit, Henri Lautrec de Toulouse. Adevărat, un om înzestrat cu multiple calități, completări care vin să se nu se observe atât de intens statura sa, fizicul său. Lautrec de Toulouse a fost cel ce a conceput ideea de reclamă, cel care a lansat can-canul și altele. Personal, am citit mult despre el.
Mulțumim pentru informații, dar pozele sunt prea multe... Politica site-lui nostru nu se bazează pe poze, copiate de pe internet, ci pe creație proprie textuală sau picturală, și, fiecare să fie puse la locul special înființat, pentru a nu se crea haos, așa cum a spus Ion da Coza.
Apropos... eu v-am șters acea poză foarte indecentă de la un articol despre BMM.
Cu stimă, Sofy
Nu sunt investită cu puteri despotice, ci doar cu cele de admin al site-lui, care respectă regulamentul, pe care dvs. cred că nu l-ați citit. Pentru poze și texte pornografice noi avem un grup special înființat, unde eu sau cei/cele ce se simt lezate la asemenea poze, indiferent ce credeți dvs. că exprimă, nu sunt/suntem membre. Părerea o puțeți spune prin cuvinte. Nu trebuie să vă reprezinte pozele pornografice sau de altă natură.
Și apoi democrația nu înseamnă să ne arătăm mușchii, imediat și neaparat. Zic eu.
FORUMUL E DEDICAT NUMAI PROZEI!
Nu este vorba de vreo cenzură, ci de evitarea haosului!
Vă mulțumesc pentru înțelegere!
Administrația,
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor